[În curtea Școlii], [Jocuri] și [Calendare]

În curtea Școlii

Am jucat țară țară vrem ostași

Cu îngerii

Aliniați ca la armată

Noi serioși cu mine impasabile

Ei cu privirea pâinii tocmai scoase din țest

De partea lor erau sfinții cerșetorii și alte ființe din lumină

Tabăra noastră nu se lăsa intimidată

Bătrânele de la colțurile bisericilor

Cei cu găuri în suflet și limbi ascuțite

Țineam linia strânsă

Iona de partea lor – noi cașalotul

Mironosițele pe jumătatea noastră de teren – ei untdelemnul

Noi rugăciunea – ei credința

Am început să urlăm unii la alții

Cu depresii ori cu vorbe de duh

Când unul amenința cu potopul

Celălalt îl combătea prin curcubeu.

Iubirea și ura stăteau cu spatele bosumflate

indiferența pe margine

Spărgea semințe cu dinți ancestrali

Primul a fost Ilie

N-a reușit să rupă rândurile așa că a fugit în ceruri

Cu tot cu trup. La fel a făcut și Enoh

Am încercat aproape reușind să rupem lanțul

Dintre un om al străzii și bețivul de pe treptele bisericii

Tura lor – Sfântu’ Petru

Acolo unde a rupt rândul a creat o poartă

Apoi Gheorghe ce s-a opintit

În balaurul care era de partea noastră

Și în tot jocul acesta am observat

Toți niște copii care se țineau de mână

Formând lanțuri pentru veșnicie


Jocuri

Sufletele croșetează vise

Apoi merg și le joacă în somn

Le pierd pentru un coșmar

La diferență de un vis

Cu oameni care nu mai sunt

și imagini dintr-o copilărie

Blocată prea adânc

În sinapse.


Calendare

Paștele scutură sufletele

De praf

Le face să tremure în vinerea mare

Alături de făcliile aprinse în biserici

De lut.

Lumina veghează nemurirea

Proiectată cu fiecare flicăr

Pe fețele întărite de timp

Ale sfinților pictați.

„Hristi resurexit” răsună la unison

Pe note vechi

desene rupestre

peșteri africane.

clare / adânci / neșterse / în treacăt

De apneea veacurilor

Neîntinat

La fel ca primul râs

Al nou-născuților înainte de vreme.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *