[*În esența Lumii], [*Poezia mea] și [*În fiecare dimineață]
***
În esența Lumii suntem
interpretabili. Viața e o
traducere de Baudelaire,
Într-un vers etern.
În esența mea suntem
imuabili. altruiști. trădători
cu față de rinoceri
îmblânziți de frici netratabile.
În esența voastră e atât de
important să aveți. să fiți cineva.
să creați. să pozați. să trăiți cumva.
oricum. uneori respectabili.
***
Poezia mea s-a născut la țară.
Avea ochi de mușețel și gust de pădure.
Când ne-am întâlnit prima dată, mi-a vorbit despre cireșe.
Mult mai târziu aveau să-i crească bucle negre
pe umerii tăi de tată.
Recita „Seara pe deal” și cânta „Copacul”
în maniera Angelei Gheorghiu.
Mult mai târziu. Într-o noapte din altă vară
Și-a desfăcut aripile pe creștetul meu și mi-a șoptit:
„Dacă tu zici că nu-i Dumnezeu, de ce eu îl simt în tine?”
și m-a sărutat.
***
În fiecare dimineață când mă trezesc
privesc spre dreapta mea.
Acolo dormeai tu de obicei.
În fiecare dimineață când mă trezesc
mă întreb ce ai visat, ce faci, în ce lumi călătorești.
Așa se întâmplă în fiecare țară,
în fiecare dimineață
în care tu nu mai ești.
Toate acestea fiind scrise
înainte ca eu să fiu ultima
care află că te călugărești.
Leave a comment