În fața televizorului

(Ionuț Cheran)

În cameră televizorul vechi era aprins, iar Vio muta nerăbdătoare de pe un canal pe altul. Nu se uita mai mult de câteva minute, își lingea buzele și apăsa tare pe butoane, trăind la maximum cele câteva minute, minunându-se și oripilându-se de fiecare reclamă, știre sau emisiune. Televizorul vechi aștepta un pic până să sară de pe un canal pe altul, de parcă șchiopăta. Lumina sa hipnotizantă umplea camera, făcându-și scamatoriile prin cablu pe fața femeii bătrâne. Vio ieșea rar din casă, fiindcă la cei 85 de ani nu mai simțea nevoia să își plimbe oasele dintr-o parte într-alta și nici nu mai avea nevoie de mare lucru ca să supraviețuiască. Voia doar să se facă ora 20:00 când avea să revină, pentru doar cinci minute, pe ecran iubirea ei, Tavi, noul prezentator de meteo. Tavi era un bărbat tânăr, la 35 de ani, înalt, cu barbă deasă și neagră, ochi mari și zâmbet larg, purta întotdeauna sacou și blugi. Era dezinvolt și încrezător, iar asta o făcuse imediat pe Vio să se îndrăgostească de el. Abia aștepta să afle cum va fi vremea și să verifice la geam dacă se îndeplineau cele prognozate de Tavi, iar până acum nu ajunsese să o dezamăgească. Tavi știa fără niciun dubiu cum se legau și se desfăceau firele nenumărate din mâinile invizibile ale lui Dumnezeu. Trebuie să fie un înger trimis pe pământ, își repeta adesea în șoaptă Vio. Păcat că nu mai era tânără, altfel l-ar fi căutat și i-ar fi adus în dar cea mai bună prăjitură cu măr de care încă mai era în stare. În camera ca un pulover de lână uzat, aerul era stătut, iar timpul se coclise pe la margini, făcând inimile vieții să bată tot mai rar. Aici nu mai era loc decât de așteptarea ei continuă de a-l revedea pe seraficul Tavi. Când Tavi își făcea apariția, Vio își ridica trupul artritic din fotoliu și se apropia scârțâind de televizor, punând cu tandrețe mâna pe iubitul ei înger, făcând eforturi grele de-a se apleca în genunchi ca să-l sărute, să-i sărute chipul divin care-i aducea soarele în mintea ei rătăcită printre rămășițele memoriei. Pe ecranul televizorului rămâneau urmele de salivă, pe covorul persan rămâneau lacrimile de fericire, iar Vio adormea lângă televizorul aprins, visându-l pe Tavi cum o ia în brațe și zboară cu ea deasupra tuturor, ajungând să facă dragoste pe o plajă fierbinte, unde se contopeau împreună cu nisipul fin și dispăreau printre nori. Imediat după aceea se trezea buimacă, neștiind pentru câteva momente unde se află, ochii ei albastru-cenușiu cercetând în grabă camera. De pe un perete, o fotografie alb-negru înrămată, de la nunta ei, o privea cu afecțiune. Câtă obrăznicie! Își suflă tare nasul în batistă și ieși nervoasă din cameră. Apă și cafea era tot ce îi trebuia, poate și câteva eugenii și câțiva pufuleți.

Însă televizorul o chema de fiecare dată înapoi, învăluind-o în spectrul său grotesc de breaking news și emisiuni de divertisment. Astfel Vio reintra cu ușurință în transa zapatului, în timp ce afară lumea se schimba extrem de rapid și fără nicio jenă. Oamenii se pregăteau să-și implanteze cipuri în creier și să renunțe la comunicarea obositoare prin limbaj oral, investind tot mai mult în a uita de realitatea imediată. Poveștile clasice cu îngeri și diavoli deveniseră doar niște telenovele, iar lupta dintre bine și rău se transferase în mediul virtual, dar Vio habar nu avea de astfel de schimbări. Sughița și croșeta în neștire canalele de la televizor, în așteptarea miraculoasă a lui Tavi, iar acesta neîndoielnic revenea în studioul în care își făcea vrăjile. Avea să vină iarna în curând, așa că Vio îl sărută pe frunte pe îngerul ei, ca să-i țină de cald, și îi ură noapte bună. Își trase pătura peste ea și adormi în fotoliu cu gândul că Duhul Sfânt își zugrăvea casa cu lumină înăuntrul lui Tavi. În vis, Tavi îi arăta temperatura scăzută din termometru și o gâdila la subraț, iar fața ei devenea un reșou aprins care chicotea.

După ce se trezi din somnul jucăuș, se înfurie că fusese doar un vis, dorindu-și din tot sufletul să moară, dar îi era frică că după moarte nu o să-l mai vadă pe Tavi, iar Dumnezeu avea să o reunească cu răposatul ei soț, George. Acesta fusese un om cumsecade, care îi arătase tot timpul respect, dar nu se putea compara cu Tavi. Dar poate că Tavi nu era trimisul lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, era ispita diavolului. Acest gând o înspăimântă pe Vio, convingând-o repede să-și facă cruce de trei ori și să-și spună în gând Tatăl Nostru. Totuși ce să aibă de-a face diavolul cu ea, se gândi imediat după. Sufletul ei îi aparținea demult lui Dumnezeu, iar acesta găsise răgaz să o răsplătească pentru credința ei de-o viață, trimițându-i-l în dar, la sfârșitul zilelor ei pe pământ, pe Tavi. Deși fusese împăcată cu relația pe care a avut-o cu răposatul ei soț, și chiar ținuse la el, nu îl iubise cu adevărat niciodată. Cu sau fără voia lui Dumnezeu, Tavi avea să fie prima ei iubire serioasă. Ăsta să fie păcatul meu, își spuse, ștergându-și ochelarii de vedere cu bluza și butonând iritată mai departe.

Vremea devenise instabilă, dar Tavi era în continuare senin și candid, nereproșându-i acesteia firea schimbătoare, dar provocându-i în schimb tresăriri care o purtau în vise din ce în ce mai erotice. În lumea onirică, era tânără și îndrăzneață, încumetându-se la lucruri de care nu se crezuse vreodată în stare. A doua zi i se făcea rușine de ceea ce visase, se simțea vinovată, dar era totodată și copleșită de dor. Atunci se ruga la Dumnezeu să nu o mai tortureze cu această iubire imposibilă și să o ia odată la el în marea sa împărăție strălucitoare. Însă nu uita de Tavi, iubirea ei, și se ruga lui Dumnezeu să-l țină sănătos, să-i dea o viață fericită și lungă.

Cu timpul, rugăciunile și visele erotice ajunseseră să-i sleiască puterile atât de mult, încât uitase și să mai bea apă, sângele devenind un marfar care își făcea cu greu loc prin corpul ei îmbătrânit. La ora cuvenită, ca-ntr-un ritual de rămas-bun, Vio se apropie de televizor, îngenunche și îl sărută pe Tavi pe buze, rezemându-și fruntea de ecran și dându-și ultima suflare. Fulgii de zăpadă de pe ecran cădeau alene peste părul ei gri, mângâind liniștea din cameră.

În studio Tavi surâdea și ura seară frumoasă tuturor telespectatorilor, în timp ce în fotografia de la nuntă de pe perete Vio dispăruse cu totul, lăsându-l pe soțul ei singur.