În numai șapte zile – Matei Dimonu

Plictis în soarele Saharei. Ca o nuntă normală, doar cu mai mult nisip!

În inima spectaculoasei și crudei Sahara, stătea așezat satul Nisipești, sau Regatul Autohton al Nisipiei cum insista domn’ primar să îi spună fiecărui călător obosit care avea nenorocul să se fi pierdut pentru suficiente zile încât să fi ajuns acolo unde vântul e prea obosit să mai bată, iar Soarele crapă pietre cu razele sale nemiloase.
Pe acoperișul unei case albe cu litere roșii pictate pe fațada dinspre sud, un porumbel îl aștepta pe un al doilea. Acesta veni, deși cu întârziere de câteva zile. Cel care aștepta nu părea să se fi supărat pe cel care întârziase, doar erau prieteni.
Au vorbit, au discutat, ba chiar au pălăvrăgit. Bârfa ajunsese într-un punct în care nu mai știau despre ce să uguiască, așa că cel care aștepta îi spusese celui care a venit că fiica politicianului, a cărui ambiguitate ocupațională zăcea între primar și rege, se va căsători măine, iar orașul va sărbători timp de șapte zile.
„Oh” își spuse porumbelul cel venit. „Atunci aș face bine să aștept până după nuntă.”
Nunta veni și trecu. Oamenii din Nisipești nu sunt deloc interesanți, deci ne putem aștepta ca ceremonia nunții să fie plicticoasă. Plictis în soarele Saharei. Ca o nuntă normală, doar cu mai mult nisip!
Ce nu e plicticos, totuși, e ce a făcut călătorul cel misterios în seara nunții. Mintea lui, printre gâfâituri, îi spunea că a făcut bine să caute un sat în care să se îndrăgostească în locul unuia cu acces la autostradă.
În coada săptămânii, un porumbel alb ateriză pe pervazul prințesei și câteva minute mai târziu, un elefant apăru în casa lor de nepiatră. A spart un perete alb, i-a trântit cărămizile în nisipul străzilor din Nisipești și a luat-o la goană spre capătul lumii.
Aparent, vraja de transformare în elefanți a bărbaților infideli, pe care prințesa a comandat-o, a întârziat. Se pare că nu numai porumbelul așteptase o săptămână.