[în spirit de haiku] – Sorin Anca

***

cerul își roade
unghiile la geam aburit
de tren



***

valuri în suspensie
în așteptarea
ivirii țărmului



***

stăm la autostop
cu mult dinaintea
nașterii



***

toți vom adormi
la un moment dat
în hamac



***

roim de parcă
am avea habar
unde ni se află stupul



***

pe gât tatuată
lama pumnalului
în așteptare



***

fără tine
vioara acestei dimineți și-a
rupt arcușul pe genunchi



***

am compus deja
imnul țării pe
care o voi inventa mâine



***

și ce albastru
ar fi putut fi
cerul de vară



***

în umbra acestui templu
doar iarba artificială
a supraviețuit



***

pe taraba serii
o amiază
putredă și abandonată



***

un copil cu
cheia la gât
fugind de acasă



***

singur pe țărm
și urma pașilor
mei nicăieri