[Începi a te iubi] și [Suntem holograme]
Începi a te iubi
Începi a te iubi,
când ai obosit să te mai judeci,
câte kilograme ai, ce haine porți,
cum arăți, cum gândești, cum trăiești
începi a te iubi,
după ce ai alergat pentru alții,
să-i ajuți, să-i asculți, să le dai ce ai,
iar ei să te uite,
după ce nu mai au nevoie de tine.
Începi a te iubi,
când lacrimile despărțirii s-au uscat,
durerea unei relații trecute,
a devenit scutul tău de putere,
ai devenit mai puternic(ă).
Începi a te iubi,
când înveți să refuzi,
fără frica de a fi judecat(ă)
sau abandonat(ă)
Începi a te iubi,
fără a te simți egoist(ă)
sau jenat(ă) de kilogramele pe care le ai,
hainele pe care le porți, cum arăți,
limba pe care o vorbești,
mediul din care provii,
sau situația ta socială.
Suntem holograme
Eu deja nu mai sunt
Tu deja nu mai ești
Suntem holograme
ale timpului
scurse din amintirile
unui pahar cu vin roșu
unor plimbări pe alee
și vise împărțite la doi
devenind holograme
ale timpului
Leave a comment