[Începi a te iubi] și [Suntem holograme]

Începi a te iubi

Începi a te iubi,

când ai obosit să te mai judeci,

câte kilograme ai, ce haine porți,

cum arăți, cum gândești, cum trăiești

începi a te iubi,

după ce ai alergat pentru alții,

să-i ajuți, să-i asculți, să le dai ce ai,

iar ei să te uite,

după ce nu mai au nevoie de tine.

Începi a te iubi,

când lacrimile despărțirii s-au uscat,

durerea unei relații trecute,

a devenit scutul tău de putere,

ai devenit mai puternic(ă).

Începi a te iubi,

când înveți să refuzi,

fără frica de a fi judecat(ă)

sau abandonat(ă)

Începi a te iubi,

fără a te simți egoist(ă)

sau jenat(ă) de kilogramele pe care le ai,

hainele pe care le porți, cum arăți,

limba pe care o vorbești,

mediul din care provii,

sau situația ta socială.


Suntem holograme

Eu deja nu mai sunt

Tu deja nu mai ești

Suntem holograme

ale timpului

scurse din amintirile

unui pahar cu vin roșu

unor plimbări pe alee

și vise împărțite la doi

devenind holograme

ale timpului


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *