[inexplicabila stare] și alte poeme de George Nina Elian

INEXPLICABILA  STARE 

a bătut clopotul și toate păsările din copac
au zburat care-ncotro

îmi petrec viața târându-mă (noroc
că n-are cine să mi-o și spună)

până când
nimic nu mă va mai durea

asta explică multe:

inclusiv inexplicabila mea stare
de fericire

●○●


SLOIURI  DE  GHEAȚĂ  PE  APA  FLUVIULUI 
  
priveam copacul și nu mă mai gândeam la nimic

trenul reteza timpul precum
un dumnezeu metalic
rigid

fiecare zi era o răspântie
(tu unde te duci?
                              tu
                                   unde te pierzi?)

bolnavul își proptise fruntea-n perete. visa

sloiuri de gheață pluteau pe apa fluviului

se auzea un cântec (în așteptarea a ce?)

aparentul fiu al poetului gângurea:
„toamna plouă cu îngeri de ceață” –

treceau
urme de pași pe fața mea
                                                încă
                                                          vie

●○●


REFLEX

refugiată-n porii depopulatei realități,
singurătatea tremura
de propria spaimă