Între nu și da

Între nu și da

Tu însuți ești tăiat
dintr-o altă pânză

slăbit în toate locurile greșite,
îmbrăcat într-un costum uzat,

nimic nu se mișcă, doar
valurile de sare din trup și suspin.

Îți porți vremea

între nu și da

te întorci cu daruri
într-o casă de oase
unde umbrele dansează pe pereți reci,
și ecouri de tăceri îți șoptesc numele.
Sub tavanul greu, inima bate
Ca un ceasornic stricat, numărând bătăi pierdute,
dar încă mai cauți lumina
printre crăpături și ziduri prăfuite.

Ești acasă.

---