[Învățând să trăiești], [Destramă-te], [Generații] și [Tăcere]

Învățând să trăiești

Fiecare om învață să trăiască

Prețuind fiecare moment.

Când viața cât pe ce să se sfârșească,

Omul,

Brusc, ca la antrenament, începe

Să lupte cu pumnii,

Și să tragă aer în plămâni.

Își caută respirația pierdută.

Fiecare om învață să respire

Trăind între viață și moarte.

---

Destramă-te

Tăcerea se destramă,

Visurile se declară

Născute de aceeași mamă,

Care copiii își apară.

Cuvintele-s nule,

Emoțiile se bagă sub piele,

Se aude un fâșâit

Lung și greoi.

---

Generații

Oamenii se întâlnesc.

Trăiesc.

Colaborează, visează.

Oamenii îmbătrânesc,

povestesc

nepoților

Viața visurilor,

împlinite sau nu,

trăite sau supraviețuite.

Trop-trop

Se aud pașii oamenilor

din altă generație

Hop-hop

peste pașii celor demult adormiți.

Oamenii își mângâie

rodul din care fac parte

Până se naște

Viața în moarte,

Și moartea în viață.

---

Tăcere

Visele se ceartă între ele,

nu pot împărți realitatea

Realitatea

Tace.

Visele amorțite

Tac și ele,

nu au glas.

Își caută adăpost

În visele

care se caută pe sine

Se găsesc și nu se

recunosc.

---