[Învățând să trăiești], [Destramă-te], [Generații] și [Tăcere]
Învățând să trăiești
Fiecare om învață să trăiască
Prețuind fiecare moment.
Când viața cât pe ce să se sfârșească,
Omul,
Brusc, ca la antrenament, începe
Să lupte cu pumnii,
Și să tragă aer în plămâni.
Își caută respirația pierdută.
Fiecare om învață să respire
Trăind între viață și moarte.
Destramă-te
Tăcerea se destramă,
Visurile se declară
Născute de aceeași mamă,
Care copiii își apară.
Cuvintele-s nule,
Emoțiile se bagă sub piele,
Se aude un fâșâit
Lung și greoi.
Generații
Oamenii se întâlnesc.
Trăiesc.
Colaborează, visează.
Oamenii îmbătrânesc,
povestesc
nepoților
Viața visurilor,
împlinite sau nu,
trăite sau supraviețuite.
Trop-trop
Se aud pașii oamenilor
din altă generație
Hop-hop
peste pașii celor demult adormiți.
Oamenii își mângâie
rodul din care fac parte
Până se naște
Viața în moarte,
Și moartea în viață.
Tăcere
Visele se ceartă între ele,
nu pot împărți realitatea
Realitatea
Tace.
Visele amorțite
Tac și ele,
nu au glas.
Își caută adăpost
În visele
care se caută pe sine
Se găsesc și nu se
recunosc.
Leave a comment