Învierea Domnului și înțelesurile sale duhovnicești – Romeo Aurelian Ilie
(conform relatării Sfintei Evanghelii după Matei)
Evenimentul Învierii, aparent paradoxal, nu este relatat ca act propriu – zis în niciuna dintre Evanghelii. Iar aceasta, tocmai pentru a sublinia caracterul de taină absolută în care este învăluit acest moment unic în istoria omenirii. Sunt relatate, în schimb, reacțiile celor cărora îngerul Domnului sau Însuși Iisus Hristos cel înviat li se arată și îi convinge astfel de adevărul Învierii.
În cele ce urmează voi încerca să pun la inimile voastre câteva înțelesuri duhovnicești ale Învierii, luând ca punct de plecare relatarea Sfintei Evanghelii după Matei.
În Evanghelia după Matei, în capitolul 28, este relatată venirea la mormânt a femeilor mironosițe, dintre care sunt numite Maria Magdalena și „cealaltă Marie”. Acestea au găsit piatra dată la o parte de pe mormânt și un înger le-a vestit Învierea, trimițându-le apoi să le vestească și ucenicilor acest miracol. Tot Sfântul Evanghelist Matei evocă și momentul în care Hristos Însuși li se arată femeilor și li se adresează cu salutul: „Bucurați-vă!” și cu încurajarea: „Nu vă temeți”, apoi le trimite la rândul Său să le spună ucenicilor să meargă în Galileea, unde Îl vor întâlni. Iar ucenicii, făcând precum le-au spus femeile, au mers la locul de întâlnire și l-au văzut la rândul lor pe Iisus Hristos cel înviat, iar Acesta i-a trimis să propovăduiască și să boteze în numele Sfintei Treimi: „Datu-Mi-s-a toată puterea în cer și pe pământ. Drept aceea, mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, învățându-i să păzească toate câte v-am poruncit vouă; și iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului. Amin.” (Matei, 28, 18–20)[1]
Din relatarea mateiană, atrag atenția următoarele aspecte: din salutul „Bucurați-vă!” și îndemnul „Nu vă temeți”, trebuie înțeles că odată cu Învierea Domnului, omul iese definitiv de sub pecetea Legii vetero-testamentare, bazată pe teama de a nu călca poruncile lui Dumnezeu și intră pentru veșnicie în bucuria harului învierii și al iubirii, aduse prin jerta Mântuitorului; iar din versetele finale, trebuie luat aminte la faptul că prin acele cuvinte Hristos instaurează atât taina preoției, prin trimiterea efectivă la propovăduire, cât și taina botezului în numele Sfintei Treimi. De asemenea, fiecare creștin trebuie să își amintească necontenit chiar versetul final, prin care Mântuitorul oferă garanția prezenței Sale în proximitatea celor ce-L iubesc, și nu pentru un timp stabilit, ci până la sfârșitul veacului.
[1] Toate citatele scripturistice sunt redate din ediția: Noul Testament cu psalmi, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2008.
Leave a comment