iubire și tramvaie
interiorul meu se turtește
ca lipia scoasă din cuptor
de fiecare dată
când văd în depărtare
prin lentilele convergente
o dublare de 1
de parcă etilotestul ar exploda
dar nu mi se pare
chiar este 11
tramvaiul
ceasul
și ne ciocnim ca două pietre
crăpându-ne câte puțin
ușile scârțâie se închid
șinele scârțâie se încing
și nu pot să mă uit să observ
cum lentilele mele nu rezistă
cum volumul de aer dintre noi
se mărește cu fiecare secundă
cum tramvaiul devine un punct
un vid în atmosferă
o linie continuă care taie în două
universul meu
îmi caut cu disperare căștile
sursa de oxigen
pun un playlist cu piese de-ale lui taylor swift
și îmi amintesc cum credeam
că o să-ți scape alea două cuvinte
și spuneam în gând toate rugăciunile
pe care le știu eu
o colecționară de cristale
sperând că nu le vei rosti
nu pentru că am commitement issues
ci pentru că știu după ce le spui
se vor lipi ca guma de mestecat de inima mea
se vor adânci în ventriculul stâng
iar prin aortă se vor răspândi în tot corpul
și vor deveni viciul pe care încă nu îl am
voi deveni dependentă
acum însă e diferit
acum mi se agață cuvintele acelea de limbă
și fac acolo acrobații
încercând să se ferească
de ploaia de alte cuvinte
și mi-e teamă să nu se dezechilibreze
și să cadă în exterior în aerul dintre noi
plasa de salvare
pentru că nu le cunosc puterea
sunt ca un fulger
pot lumina orizontul
pot arde tot
și mi-e teamă să pornesc furtuna asta
când tu ești cel mai luminos soare
din galaxia mea
dar când cele două cuvinte
se vor regăsi se vor lua de mână
and they will take a leap of faith
ușile șinele tot tramvaiul și tot ctp-ul
vor scârțâi mai tare ca niciodată
vor fi bocitoarele inimii mele
care se depărtează
prea mult
prea des
de a ta
Leave a comment