John P. Portelli în dialog cu Gabriela Feceoru

Te-am întâlnit la Filstreet, după ce ți-am citit cartea de poezie Aici, cândva (traducere de Călin Vlasie, Rocart, 2023) și am vrut să te întreb de unde vine această preocupare pentru război, pentru victimele războiului, pentru teritoriile distruse în atacuri. Pot face asta acum, iată-ne aici. Sunt atât de interesată de acest subiect, am ochiul pus pe cruzime și pe o asemenea durere, pe moarte și pe inimile reci care în numele puterii explodează orașe, șterg hărți.

Cartea la care te referi este o colecție de poezii variate, dar accentul principal este pus pe violența împotriva palestinienilor, care are loc de mult timp. Am vizitat Palestina de două ori și am lucrat acolo ca voluntar. Citisem despre situația opresivă. Dar este foarte diferită când o vezi și o atingi. A trebuit să scriu despre această experiență. De asemenea, cred că ori de câte ori vedem opresiune sau nedreptate de orice fel trebuie să acționăm. În cazul meu, ca academician pensionar, principala mea formă de acțiune este prin scris, care este o formă de activism.

Cât de mult ți-a influențat poezia locul în care te-ai născut?

M-am născut în Malta, unde am locuit până la vârsta de 23 de ani, când am migrat la Montreal și am urmat studii postuniversitare de filosofie acolo. Nu există nicio îndoială că opera mea este foarte mult influențată de amintirile mele despre Malta. Am o mulțime de imagini și metafore influențate de Malta. Deși am plecat și în primii zece ani m-am revoltat împotriva patriei mele, în principal pentru că o găseam foarte conservatoare și restrictivă, mai târziu am devenit mai apreciativ pentru ceea ce avea de oferit. Cea mai mare influență vine de la mare, Marea Mediterană, iar Malta este chiar la mijloc. Este imposibil să nu fii impresionat de mare, cu toată istoria și romantismul ei. Poate că sunt prea visător.

 Ce visa micuțul John să devină?

Nu am știut niciodată cu adevărat ce vreau să fiu. Nu aveam viziuni sau planuri grandioase. M-am concentrat doar pe a face tot ce am mai bun în prezent. Deși la 15 ani, după ce am picat totul la școală, eram hotărât că, pentru a supraviețui, trebuia să părăsesc Malta. Totuși, am reușit să merg la universitate și, după ce am absolvit la 21 de ani, am devenit profesor de filosofie, istorie și limbă și literatură malteză. Am vrut să urmez studiile suplimentare și am fost extrem de norocos că am câștigat o bursă canadiană pentru a-mi face masteratul la Universitatea McGill din Montreal. Mi-a plăcut să citesc și să scriu. Apoi am fost invitat să fac un doctorat în filosofie. Nu am avut niciodată planuri să devin profesor. Deși mi-a plăcut să predau, dacă ar fi să-mi retrăiesc viața, aș vrea să dețin și să lucrez într-o pizzerie.

Ce părere ai despre război în 2025?

Pur și simplu oribil și un dezastru uman. Rușine absolută pentru lumea occidentală care susține războiul și genocidul din Palestina. Suntem martorii unui alt holocaust. Rușine celor care au putere. Cum pot dormi noaptea!?

Este rasismul o chestiune de educație sau avem o genă în noi care ne face să dăm vina pe diferențele dintre noi?

Cred cu siguranță că este o chestiune de educație. Am crescut în Malta în anii 1950, 1960 și 1970. Malta era o societate destul de monolitică la acea vreme și foarte conservatoare. Dar când am mers în Canada am experimentat multe diferențe și, din fericire, părinții mei erau în general deschiși să-i accepte pe ceilalți, chiar dacă erau diferiți de noi, iar acest lucru a influențat modul în care am văzut diversitatea în Canada. Dar, din păcate, Canada este încă o țară rasistă.

Cum crezi că putem restabili pacea în lume?

Restabili pacea? Trebuie să presupunem că înainte de octombrie 2023 aveam pace? Pace pentru cine și în ochii cui? Acestea sunt întrebări importante pe care noi, cei din Occident, trebuie să le înfruntăm și să le abordăm cu seriozitate și onestitate. A restabili pacea este o sarcină dificilă, dar nu putem renunța. Trebuie să învățăm să înțelegem și să apreciem diferențele. Dar întrebarea delicată este: Cum ar trebui să răspundem la violența comisă împotriva cuiva, mai ales atunci când acea persoană a încercat să se împace și să facă pace? Cum ar trebui să răspundem când altcineva ne invadează ilegal țara și ne distruge drepturile, atunci când dreptul internațional este încălcat?

Crezi că poezia poate salva lumea?

Poezia poate ajuta cu siguranță lumea. Și trebuie să introducem mai multă poezie în instituțiile noastre, inclusiv în școli – nu pentru a-i face pe copii să învețe poezii pe de rost sau să accepte o interpretare corectă a unei poezii, ci pentru a le permite să aleagă liber poezii, să se bucure de citirea lor și să vorbească despre cum se simt în legătură cu ele. La urma urmei, poezia bună ar trebui să trateze sentimente și gânduri care ne duc la miezul condiției umane. Dacă poezia ne ajută măcar să înțelegem mai bine condiția umană, cred că lumea ar fi un loc mult mai bun.

Care sunt cărțile tale preferate?

În ceea ce privește poezia, poeții mei preferați sunt Mahmoud Darwish, George Seferis, Audrey Lorde, Suheir Hammad și Eugenio Montale. Romancieri: Albert Camus, Tahar Ben Jelloun și Laila Lalami.

Ce poeți români te-au influențat?

Elena Ștefoi și Nichita Stănescu.

Ce scrii acum? Ce carte așteptăm?

Lucrez la ultimele retușuri ale celui de-al doilea roman al meu, pe care l-am terminat acum trei ani. Dar am vrut să mă detașez de el pentru o perioadă. Se va intitula Mafia universitară. De asemenea, am aproape gata două colecții de poezii noi. Prima constă în două poezii lungi care tratează memoria și trecutul; a doua o colecție de poezii inspirate de vizitarea orașelor din Europa, Orientul Mijlociu și Maghreb.

Îți mulțumesc foarte mult, John, că ai acceptat acest interviu, te urmăresc cu mare plăcere și distribui ori de câte ori am ocazia rubrica de pe pagina ta de Facebook „O poezie pe zi ține demonii departe”. Fanii tăi te pot găsi și pe site-ul tău https://www.johnpportelli.com/.

---

I met you at Filstreet, after reading your poetry book aici, cândva (Translated by Călin Vlasie, Rocart, 2023) and I wanted to ask you from where this concern for war, for the victims of war, for the territories dissolved in attacks comes from. I can do this now, here we are. I am so much interested about this subject, I have an eye on cruelty and such a pain, on death and on cold hearts who in the name of power explode cities, erase maps.

The book you refer to is a collection of varied poems, but the major focus is on the violence against Palestinians that has been happening for a long time. I visited Palestine twice and worked there as a volunteer. I had read about the oppressive situation. But it is very different when you see it and touch it. I had to write about this experience. I also believe that whenever we see oppression or injustice of any kind we must act. In my case, as a retired academic, my major form of action is through writing which is a form of activism.

How much has the place where you were born influenced your poetry?

I was born in Malta where I lived until the age of 23 when I migrated to Montreal and I pursued graduate studies in Philosophy there. There is no doubt that my work is very much influenced by my memories of Malta. I have lots of images and metaphors influenced by Malta. Although I left and for the first ten years I revolted against my homeland, mostly because I found it very conservative and restrictive, later I became more appreciative of what it had to offer. The biggest influence is from the sea, the Mediterranean Sea and Malta is right in the middle. It is impossible not to be impacted by the sea with all its history and romanticism. Maybe I am too much of a dreamer.

What little John dreamed of becoming?

I never really knew that I wanted to be. I had no grandiose visions or plans. I just focused on doing my best in the present. Although at age 15, after I failed everything in school, I was determined that to survive I had to leave Malta. But I still managed to go to university and after graduating at age 21 I became a schoolteacher of philosophy, history and Maltese language and literature.  I wanted to pursue further studies, and I was extremely lucky that I won a Canadian scholarship to do my Master’s at McGill University in Montreal. I enjoyed reading and writing. And then I was invited to do a Ph.D. in philosophy. I never had any plans to become a professor. While I enjoyed teaching, if I were to re-live my life, I would want to own and work in a pizza restaurant.

What do you think about the war in 2025?

Simply horrible and a human disaster. Absolute shame on the Western world that is supporting the war and the genocide in Palestine. We are witnessing another holocaust. Shame on the powers that be. How can they sleep at night!

Is racism a matter of upbringing, or do we have a gene in us that makes us blame the differences between us?

I definitely think it is a matter of upbringing. I grew up in Malta in the 1950s, 60s and 70s. Malta was quite a monolithic society at that time and very conservative. But when I went to Canada I experienced many differences and luckily, my parents were generally open to accepting others even if they were different from us, and this influenced how I saw diversity in Canada. But unfortunately, Canada is still a racist country.

How do you think we can restore peace in the world?

Restore peace? Are we to assume that before October 2023 we had peace? Peace for whom and in whose eyes? These are important questions we in the west have to face and seriously and honestly tackle. To restore peace is a tall order, but we cannot give up. We have to learn to understand and appreciate differences. But the delicate question is: How should we respond to violence committed against someone especially when that someone tried to reconcile and make peace? How should one respond when someone else illegally invades your country and destroys your rights, when international law is broken?

Do you think poetry can save the world?

Poetry can definitely help the world. And we need to insert more poetry in our institutions including schools – not to make children learn poems by heart or make them accept one proper interpretation of a poem, but allow them to freely choose poems, enjoy reading them and talking about how they feel about them. Good poetry after all should be dealing with feelings and thoughts that take us to the core of the human condition. If poetry at least helps us understand more the human condition, I think the world would be a much better place.

What are your favorite books?

For poetry, my favourite poets are Mahmoud Darwish, George Seferis, Audrey Lorde, Suheir Hammad, and Eugenio Montale. Novelists:  Albert Camus, Tahar Ben Jelloun, and Laila Lalami.

Which Romanian poets have influenced you?

Elena Stefoi and Nichita Stanescu.

What are you writing now? What book are we waiting for?

I am working on the very final touches of my second novel which I finished 3 years ago. But I wanted to detach myself from it for some time. It will be entitled University Mafia. I also have 2 collections of new poems almost ready. The first consists of two long poems dealing with memory and the past; the second a collection of poems inspired by visiting cities in Europe, the Middle East and the Maghreb.

Thank you very much, John, for accepting this interview, I follow with great pleasure and share whenever I have the opportunity the column on your Facebook page „A poem a day keeps the demons away”. Your fans can also find you on your website https://www.johnpportelli.com/.

---