Jurnal de tabără (III)
4 august 2023
Cea de-a treia zi a Taberei de Literatură „Leonard Tuchilatu” din Glodeni, Republica Moldova, a fost și cea mai intensă din toate punctele de vedere după cum se va vedea în cele ce urmează 🙂
Și pentru că, potrivit miturilor biblice, orice zi începe cu seara anterioară, putem spune că și ziua aceasta a început prin primirea temelor în seara zilei celei de-a doua. Astfel, Dumitru Crudu a fost foarte generos și ne-a dat două teme, prima fiind înstrăinarea, iar a doua, o adevărată provocare, să scriem o poezie pornind de la una dintre fotografiile artistului Valerie Volontir din albumul …nimic altceva …nothing else apărut la editura Cartier, în 2022; Șerban Axinte a fost încă și mai generos, propunând nu mai puțin de trei teme, ce-i drept, la alegere: fie o poezie în formă fixă, fie una cu prozodie clasică, fie una tribut, scrisă în stilul unui poet preferat; iar Nicolae Corlat a ținut să ridice ștacheta și mai sus, vorbindu-ne despre poezia metafizică, despre Logosul divin oglindit în poezie, despre starea de reverie și despre poezie ca purtătoare a Adevărului divin. Dezbaterea acestor din urmă teme a continuat până târziu în noapte, fiecare dintre noi dorind să înțeleagă mai bine relația dintre poezie și mistică/ metafizică.
Și iată-ne în zorii zilei celei de-a treia, care se anunța deja foarte intensă… După micul-dejun ne-am îmbarcat cu toții în mașini și am pornit spre satul Ciuciulea unde am fost întâmpinați de domnul primar Ilie Ciuciulea, care ne-a vorbit foarte frumos despre legendele și misterele satului pe care îl păstorește, cum ar fi legenda cailor care apar și pe steagul localității și despre istoria cu iz de legendă a familiei Leonardi-Buznea, de numele căreia se leagă și cel al lui Mihail Sadoveanu, care scrie povestirea „Haralambie” din Hanul Ancuței inspirată din istoria acestei familii. Apoi am mers să vizităm și tabăra de sculptură care se desfășura în localitate, unde i-am surprins la muncă sau în actul creației pe sculptorii Dumitru Verdianu, Iurie Platon, Ion Zderciuc, Mihai Damian și Stanislav Duduciuc, care ne-au dezvăluit câte ceva din tainele artei lor. Totodată, grație comunicării dintre arte, ne-am luat singuri drept temă să scriem câte ceva și despre sculpturile acestora. De aici am mers să vizităm și conacul familiei Leonardi-Buznea, care din păcate se află într-o stare destul de avansată de degradare, în mare parte din cauza comuniștilor care au ținut să distrugă identitatea acestui edificiu cultural. Apoi am rămas în curtea conacului și am scris fiecare cum a putut mai bine temele primite și pe cele autoimpuse. Și după două ore de creație am avut și prima lectură publică a zilei, în fața scultorilor și a domnului primar, care s-au arătat foarte încântați de creațiile noastre și bineînțeles foarte impresionați de cele ce aveau legătură fie cu tabăra lor, fie cu familia Leonardi-Buznea.
Ne-am întors la bază, la Pensiunea Butoiaș, pentru masa de prânz, după care ne-am regrupat și am mers în localitatea Camenca, care își sărbătorea hramul bisericii și ziua satului, sărbătoare la care am fost invitați și noi să participăm de către doamna primar Ala Postolachi.
Aici, după ce ne-am bucurat de ospitalitatea oficialităților, servind din bucate alese tradiționale, am asistat la un spectacol de teatru montat de cei de la Teatrul pe roți pe scena Casei de Cultură din Camenca. Apoi a venit momentul nostru artistic, deschis de duetul muzical Șerban Axinte–Daniel Spatar, care ne-au încântat cu rockul lor metafizic. Introducerea fiind făcută, Dumitru Crudu a preluat rolul amfitrionului și ne-a invitat pe fiecare să citim câte două creații dintre cele realizate în timpul taberei. A fost o lectură inedită pentru toți, întrucât poeziile noastre nu au părut pe placul celor din public, lucru care ni s-a și confirmat la final când am fost mustrați de organizatorii din partea Casei de Cultură, că am citit poezii deprimante, cu „păianjeni”, „cimitire”, „război” „avorturi” și „moarte”, în loc să citim poezii vesele în ton cu ideea de sărbătoare a comunei. Poate a fost și vina noastră că nu am știut să ne selectăm poeziile în funcție de public și de context, dar dacă asta scriem noi, dacă pentru noi poezia este revoltă și franchețe, ce vină avem… Și uite așa, fără voia noastră, am făcut o mică revoluție la Camenca, deși nu se știe dacă va schimba ceva sau nu în mentalitatea celor implicați.
După încheierea ostilităților, care iată, aici au uzat de înțelesul lor intrinsec, am mers să ne reculegem, avându-l drept ghid pe Narcis Afrasinei, directorul adjunct al ICR Chișinău, la casa criticului Vasile Coroban, despre care am pomenit și în partea a doua a jurnalului, iar apoi la mormântul criticului, unde am depus și un buchet de flori.
Pentru unii dintre noi, care am ajuns în mașina lui Narcis Afrasinei, seara s-a încheiat de-a dreptul fascinant, pentru că am cunoscut-o pe doamna Lucreția, o rudă prin alianță a acestuia, o bunicuță de peste 70 de ani, plină de viață, care ne-a primit în casa dumneaiei, plină de oaspeți, ne-a servit cu bunătăți și ne-a prezentat comorile ei de suflet, constând în icoane și covoare foarte vechi, având chiar valoare istorică.
Întorși în tabără, la Butoiaș, am mai dat cep unei seri de pomină, cu dansuri, muzici, distracție și bineînțeles discuții literare, care s-a prelungit pentru unii dintre noi până în zori.
Din păcatre, a doua zi, unii dintre noi au trebuit să plece spre casă, așa că ne-am văzut nevoiți să spargem gașca, mai devreme decât ne-am fi dorit. Dar sperăm să ne reîntâlnim și la anul, în aceeși formulă, pentru o nouă ediție a Taberei de Literatură „Leonard Tuchilatu”, cel puțin la fel de intensă!!!
Imaginea reprezentativă: Romeo Aurelian Ilie
Leave a comment