La marginea urbei

(Monica Tonea)

La marginea urbei mele există o lume atemporală, un ecosistem care nu se încadrează în regulile prestabilite. Și timpul, și lumina, și agricultorii capătă aici altă dimensiune. De la o zi la alta, se schimbă decorul, se lucrează de zor și se pregătesc plantațiile, dar altfel totul pare încremenit într-o atmosferă ancestrală, arareori trece câte un autoturism să tulbure acest mers sfânt al lucrurilor. Mi-am dat seama de asta când mă apropiam de casă, după ce străbătusem drumurile bătătorite de pământ care despart câmpurile în fâșii arate, porțiuni înverzite de lucernă, ea crește mai repede, intercalate cu terenuri încă nelucrate de utilaje sau cu răsad mic. Toate astea, sub blândețea soarelui coborât la asfințit. Dacă nu i-aș vedea cu ochii mei cum amenajează totul cu îndemânare, cu utilaje moderne, ancorați într-un actual tehnologic avansat, probabil aș crede că mă aflu într-un trecut incert. (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.