[La un an], [Ți-am promis medalia unei zăpezi proaspete] și [Aș fi vrut]
La un an
din cimitir ne potopește verdeața
într-o parte o tufă imensă de trandafiri roz,
nu mă pot abține să văd cine e acolo
apoi mi-e teamă să plec ultima
prea mult vânt, candela cu tămâie și sutana preotului
eu cu bluza mea albă nepotrivită coca-cola
plus crucea făcută cu vin pe mormânt,
coliva și candele, felinarul
vișinii și salcâmii
iasomia
stânjeneii galbeni
crinii sălbatici
macii
coacăzele și murele crude
afară spicele de orz de-un verde intens de port la mare
în curând o să stăm la masă
tata s-a transformat în strigă de noapte
sigur.
Ți-am promis medalia unei zăpezi proaspete
oamenii ar spune că minți
dar tu nu minți
doar ești tu însăți în o mie de feluri
precum ochii înfipți în zidurile pe care încerci să le traversezi
de ce le-ai nega
de ce nu te-ai face una cu ele
de ce nu ai fi invizibilă
de ce nu ai fi mai frumoasă, simplă sau tăcută
vampa cu buze fără ruj și adoratori înfometați
ți-am promis medalia unei zăpezi proaspete
cântecul lung al unui vagabond într-o zi de noiembrie
le vei avea pe toate acestea după boală
și după o lungă singurătate, ultima și cea mai importantă,
care te ține de o viață.
Aș fi vrut
aș fi vrut să am și eu o casă aerisită
să mă dau în leagăn în mijlocul camerei și să visez
la sateliții naturali și la plajele din malibu
să fac politică și să inventez noi linii vestimentare
pe bază de mici desene ambientale combinate
cu mari lanuri de luceferi scoși de pe orbitele lor
poate aș fi vrut să fii tu în momente-cheie
dezbrăcat de sinistrele condiționări
și de fatalismul existent încă din pântecele matern
aș fi vrut să mă pot destrăbăla în voie în cele mai extravagante
complexe de vinovăție peste care să torn din belșug miere polifloră
și miros de ploaie cu care nu te mai întâlnești niciodată
doar în asfaltul în care te-ai băgat cu picioarele
și băltesc mici greieri și libelule,
în răcoarea pe care nu ai simțit-o decât accidental
câteva secunde de după cel mai fantastic roman traumă
încă o dată spun că poate liniștea din patul tău
în care am dormit singură după ce am călătorit
toată noaptea ca să fiu cu tine
poate ea singură liniștea aia mi-ar fi fost pentru o clipă de ajuns.
Leave a comment