Lavinia

(Cristian Vicol)

Prima dată mi-am rupt mâna în vara de dinaintea clasei a V-a. Tot pe atunci îmi plăcea și de Lavinia, o fată cu câțiva ani mai mare decât mine, care de fapt plăcea tuturor. Aveam însă o problemă. Eu eram generația Atomic, ea era un pic MTV . Eu eram pâine cu zahăr, ea era bubble-gum. Eu aveam pantaloni (prea) scurți, croiți de bunica, ea avea geacă de piele și blugi evazați. Eram pirpiriu, julit în coate și genunchi, tuns castron. Nu
existam. O priveam cu coada ochiului și îmi doream să am suficient curaj încât să intru în vorbă cu ea. (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.