[*Le spuneam], [*De câte ori ai crezut] și [Șapte întors]

***

Le spuneam oamenilor

Despre frumusețe și dragoste

Etc. etc. etc.

Săraci de viață

Straturi lipicoase peste ochi

Dorința de a zgâria graffitiul

Aburii din stomac toropitori

Foame și tutun ingerat

Rămășițe de cuvinte pe vârful limbii

Nu știm cât ne va costa toată această pierdere de timp

Cu propria neputință de a crede

Lasă-ți coloana în încovoieri tăcute

Te îndrepți tot mai tare spre

A te strivi cu gentilețea nepăsătoare

A celui ce și-a terminat țigara

neștirea traiului

Să vă înghită pe toți

A făcut-o deja.

lego-ul Pestriț

Uite, acolo au murit pentru viață

Și aici o îngroapă de la 7 dimineața

Umezeala Pipera–Berceni

plictiseala ce se topește pe obraji

ea e frumoasă, el o caută cu privirea

Cealaltă s-a agățat de podea,

celălalt nu-și mai cere voie să calce pe restul

Momentele de switch

Și alea, tot mai scurte

Somnul e uitare

uitat este

omulețul

Care-mi sărea pe trambulină

Între seminare

Fotonii care se ocupau cu milă de soarta oaselor

Îi doream și îi chemam în timp ce citeam în flow

Un roman în flow

Și îmi chemam viața înapoi

De după monumentul lui Lascăr

Se ivește memoria primei dăți

Cu cel de la 500 de km

Cel care-mi poartă ochii ca pe o rezidență permanentă

Al cărui viitor îl port pe sub haine.

Am promis că nu-mi voi terfeli venele

Doar cu speranță

Până mi s-au înroșit rotunjimile

cei doi care-și priveau mâinile

Când se tace prea mult

Spectrele ocupă spațiile libere

Furnici se cuibăresc în pori

Libertatea de a privi e un câine în cușcă

Arunci un os

urmărești de la colț, pe dreapta

Cum se încearcă revenirea.

strecoară printre înjurături

nepriceperea de a vedea dincolo.

ritualic

dintre cărămizi se ivește umbra.

Tăcerea

după ce te îmbibi de fumul ăsta.

O să vrei să crezi

că merită.

---

***

De câte ori ai crezut că ai pierdut-o

A alunecat de pe pervaz ca un muc pe care

Ți-l doreai dispărut în straturile de aer următoare

De pe uscător se rostogolesc dantela roasă

Ciorapii asortați aiurea

Se amestecă cu rahat și nisip

Dacă buburuzele ar mai merge pe trupul meu

Aș mai putea să-mi închipui viețile noastre

La fel de terfelite prin mister tăcere

Speranță încă nemutilată

Încerc să fac pași înapoi

Ca înainte

Mergeam înaintea părinților mei

Cu spatele la lume la tot ce nu există de fapt

Ca atunci când mi-am dat seama

Și mi-am dat seama că tot ce nu găseam despre mine

E frica

De aia

Mergeam cu spatele

fără ea decât

Între noi.

Ne aninam cu unghiile una de alta

Ea de tine

Toată crâcnirea o adânceam în oasele ei

Până deveneau ale noastre

Nu poți privi oamenii

Fără să primești frica.

---

Șapte întors

Când nu o să mai știi ce ți se întâmplă

Vei trage o carte din pachet

Vei zdrobi aghiazmă și cărbuni încinși de pereții camerei de cămin

Căci ura nu mai mângâie niciunul dintre vasele comunicante ale mâinilor tale

Și nu știi ce să mai faci cu tine.

Plapuma e o plapumă

nimic mai mult

O strângi și vrei ca furnicăturile să cicatrizeze

lipsa

Mâine e ziua în care

Vei putea să uiți că neștiința

S-a strecurat în toți mușchii.

ne culcăm cu gândul că până în acest loc

Impregnat de nerușinare și frică

Am fost.

Pozele din oglindă

ascunderea mâinilor tale pe sub dantela murdară de sânge

Într-o sticlă de vin nu încap

tonele de presă galbenă din conversații

Cine să le care dintr-un colț în altul

Pe scara de incendiu

Într-un spațiu anihilant pentru credința oamenilor în control.

Nu știu ei

inerția

Acolo unde gravitația a fost abstractizată

timpul

în bulele de aer zornăitoare care ies din mine de fiecare dată

Nu putem râde cât ne înconjoară și ne acoperă molecule infinite

de feromoni

pentru

Celălalt.

---