[liniște e aici, în camera mea], [nimeni nu te mângâie pe spate] și [spune tot, doamna psiholog nu e aici să te judece]

liniște e aici, în camera mea

liniștea e ascunsă în straturile de carne moale

de pe burțile mamelor din toată lumea

liniște e între palmele unui om care mă iubește

mereu mi-au întins mângâiere, niciodată frică

liniște e aici, în camera mea. e 3 dimineața, scriu poemul ăsta. nu se aude vreo ambulanță, nici scârțâitul vreunui cauciuc, niciun strigăt pe străzi. sunt singură și nu mi-e teamă. nu, nu aș fi putut face mai mult, noaptea aduce lumină peste problemele astea. sunt în siguranță, știu că am făcut tot ce se putea, asta e liniștea mea.

în cuvintele mari, cum sunt pacea, liniștea, coerența și siguranța, încăpem noi

ne acoperim urechile cu palmele și îi cerem lumii să ne mai dea niște timp

liniștea ne-a speriat mai tare decât un strigăt și acum ne obișnuim cu ea

ne îmbătăm cu ea, ne îmbătăm de ea

ne adâncim în ea ca în miere, punem capacul, e vâscoasă și lipicioasă

inconfortabilă

nu ne putem mișca

---

nimeni nu te mângâie pe spate

iei un bolt și mergi acasă

te bucuri când șoferul tace

te-ai pătat cu mâncare

sosul trece prin denim

miroși a salată caesar transpirație și vanilie

un om care a trecut prin multe

îți vine să plângi în gât îți crește

o minge de cauciuc și crește și crește

gâtul nu se face mai mare pielea

nu plesnește și mingea crește și crește

crezi că o să mori înecată ca albă ca zăpada

cu mărul tău

din de ce mereu mie

de ce nu am putut face mai mult

de ce tot ce e al meu dispare

cu mărul tău din tot ce e opus resemnării

mărul tău care e mare și tare

să știi că în filmul ăsta nu apar bărbații-eroi

iar femeile mor înecate și singure

---

spune tot, doamna psiholog nu e aici să te judece

o plătești și ea îți coase la loc

bucățile din creier

nu va mai fi la fel

știe toată lumea

nimeni nu recunoaște 

am rămâne îngropați în pături

spune tot, doamna psiholog nu e aici să te judece

cabinetul ei e cald și colorat

de data viitoare îți vei face temele

vei scrie despre cum te simți

nu are cine să îți rupă paginile

spune tot, doamna psiholog nu e aici să te judece

vă beți ceaiul împreună

sunteți două prietene 

aveți multe de spus

e cel mai mare hater al tău

iartă-i

doamnă psiholog-duhovnic, spuneți cuvintele cu toată gura

sunteți aici să îmi dați siguranța într-o cutie mare

cu fundă roșie 

a expirat timpul

nu îmi place să rămân prea mult în casele oamenilor 

îmi rămâneți datoare

---