Liniște

1.Liniște
Îmi trăiesc viața din aproape în aproape
Sunt stângace și mă împiedic în propriile cuvinte
Așa cum mă blochez în versurile astea și nu știu
Ca un șiret încheiat pe dos
Ca o bluză luată invers (remediu contra vrăjilor)
Îmi e frică de totalitatea posibilităților calculate în minte
Viitorul e incert, de parcă brusc m-aș fi teleportat în mijlocul unui lac înghețat,
iarna, cu picioarele desculțe, lipite de gheață
Frigul îmi ajunge în vene
Îmi trece de ele
Îmi trece de carne
De piele
Trece de mine
Eu sunt frigul
Vezi, așa nu-mi mai e frică de nimic

2.Liniște
toate nopțile astea de nesomn
tot chinul de a ajunge undeva
minunat, voi avea zece copii. un post fain. îi voi ajuta pe ceilalți să crească. voi
scrie cărți recunoscute după ce o să mor. o să-mi facă un concurs cu numele
meu care o să moară după opt ani din cauza lipsei de fonduri. și toate astea în
varianta cea mai bună.
peste șaizeci de ani nimeni nu o să mai știe nimic despre existența mea
sau a ta
poate vor avea o poză vagă despre care vor spune: nu știu cine-i asta
tot chinul ăsta pentru ce?
o casă faină? o mașină care o să fie vândută la fier vechi?
peste șaizeci de ani tot chinul tău va fi uitat de mult de ceilalți
nimeni nu-și va aminti cum te-a chemat
unde ți-ai pierdut ani în șir în căutarea a ceva mai bun
doar ca să ajungi carne mâncată de viermi,
dar stăm acum pe un cimitir de oase
casele noastre sunt construite pe cimitire de oase
cimitire întregi cu vieți întregi pierdute în pământul care macină în fiecare zi alte
zeci de corpuri părăsite de speranța unui viitor
zeci de corpuri părăsite de speranța unui viitor și e liniște. și e liniște.