Liniștea de a doua zi
Prolog
Ochii mei
nu sunt decât
două cuie
bătute
într-un lemn
oarecare
din care s-ar putea
oricând lucra
un pat
o masă
un sicriu
o cruce
sau un tron
de wc.
La marginea drumului
La marginea drumului
o cruce veche
de piatră;
dintre literele
chirilice
Hristos
le deapănă macilor
și spicelor de grâu
povești fel de fel;
pe șosea
a trecut o mașină
cu o cruce deasupra
iar Răstignitul de oțel
- a făcut cu ochiul
Celui de piatră
ca unui prieten vechi.
Păianjenul & crucea
Crucea
Hristosului șters
stătea agățată
pe peretele de răsărit
în camera goală.
În pragul iernii
un păianjen
a intrat pe fereastră
și a început să-i țeasă
o pătură.
Păianjenul dintre cruci
(pornind de la un poem de Valeria Coțofană)
Sunt un biet păianjen bătrân
nu din acela legendar,
cu cruce,
dar totuși o cruce am,
să trăiesc în cimitir
printre cruci.
Am devenit un fel
de paznic
nimeni nu intră aici
fără stirea mea
fără să știu
ce durere-l apasă.
Iată, fata aceasta,
atât de tânără
și se gândește la moarte.
Dacă aș putea
i-aș da o țigară
să scoată moartea
din piept
odată cu fumul.
Tot mai mic
Pe cruce
Hristos se face tot mai mic
se-mpuținează cu vârsta
și cu trupul
se pregătește poate
să încapă din nou
în pântecele Maicii
sau în iesle.
Cu El odată
și crucea se usucă
se-mpuținează lemnul
să fie mai ușor
pentru umerii noștri
tot mai obosiți
mai neputincioși.
Din volumul în curs de apariție la editura Charmides.
Leave a comment