liniștea din timpul furtunii

am nevoie de cineva care să spună

o să-ți cumpăr toate fustele din lume

și nici nu o să ai timp să le porți pe toate

până mori dar vei fi fericită

când afară plouă cu picături grele

care înmoaie carnea până o dizolvă

mă ridic din pat cu trupul îmbibat de apă

ca un cadavru găsit în Dunăre

e de la Dumnezeu să iubești ceva atât de mult

încât să simți că te arde din inimă

până la conturul trupului

așept în liniște

ziua în care îmi pierd mințile

mă bucur de timpul pe care îl mai am

mă ascund la vedere acolo unde știu

că nu mă puteți găsi

îmi verificați casa așa cum verific eu

dimineața roțile Loganului

după vreo pisică adăpostită acolo

unde a găsit căldură

să petrecem timp împreună a devenit

o muncă neplătită și simt că

nu mai reziști mult pleci

cum o fac locuitorii unui oraș

când sunt cutremure frecvente

sperând că o să-l evite pe cel care

poate să îi omoare

înțeleg dacă vrei să te salvezi

în palmele moi și transpirate

ale vreunei bodyguard de sentimente

care nu tremură nici măcar

atunci când e frig care nu știe

ce e frica

am distrus casa în care locuiam

sub ruine ne vom mânca unul pe altul

așa că fugi acolo unde poate

nu vei fi iubit la fel dar uneori

nu asta e ce contează mai mult

ci sentimentul de apartenență iar

casa asta căzută nu mai e a ta

și chiar dacă o reconstruiești

va fi alta

sub casa noastră e cald și bine

mă plouă în voie și nu aștept nimic

de la tine doar o floare din când în când

în cinstea a ceea ce am fost

o să mă bucur că ai viața ta

zâmbesc cu dinții plini de pământ

dacă vii să nu-ți umpli genunchii

de nămol pentru mine și să nu

plângi gândește-te la

când am fost fericiți și taci

---