Literatura fără frontiere. Universul scriitorului care scrie pentru acasă.
În balanța mea scriitoricească cu două talere, pe primul așez o recuperare identitară – din trecutul personal sau comunitar, din specificul mitico-simbolic –, iar în al doilea pun nevoia de a împărtăși versiunea asupra prezentului din spațiile noi în care mă duce viața. Lucrez acum la un roman în care reconstruiesc experiența primilor ani de profesorat și imaginea din copilărie a orașului natal. Mă bântuie mirosul Dunării, stafia unui Manole modern care-și caută Ana de sacrificiu și chipurile primilor elevi. Mă întreb cum arată fata moșului și fata babei în zilele noastre, mă preocupă paralelismele dintre civilizații la mare distanță în spațiu și timp, casele albastre, compusul organic din albastrul de Voroneț, erminia lui Dionisie din Furna și depășirea canonului bizantin în picturile din mănăstirile românești. Descâlcesc cum se manifestă în zilele noastre călătoriile de inițiere, dacă stadiile identificate de van Gennep pentru rites de passage există în călătoria de ucenicie a tinerilor de azi, uneori cu aceeași recuzită și reguli ca în Evul Mediu. Toate stau în norul de deasupra mea și lor le caut o așezare împreună într-o poveste pentru acasă. – Ohara Donovetsky
Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Leave a comment