[Lumea aceasta], [Departe, privește, departe!] și [Poem virgin]

Lumea aceasta

Aici e pământul cât pumnul lui Dumnezeu

și aici suntem noi,

cei care vom muri.

Aici mările sunt lacrima Tatălui Nostru

și în ea sunt toate lacrimile noastre,

celor care vom muri.

Ne plângem unii pe alții,

înghițim lacrimile strămoșilor și ale buneilor, ale tatălui, ale mamei,

ale copiilor, ale nepoților, ale strănepoților noștri,

născuți-nenăscuți, morți-vii.

Tălpile noastre pășesc peste gurile noastre care tac.

Suntem mai mici decât tăcerea dintre două scârțâituri de scrânciob,

tăcerea dinaintea Amin-ului!

Trăim într-un hotel pentru pescari obosiți,

învelindu-ne cu plasele pline cu ochii de pești tineri.

Ultimii care ne vor rosti numele vor fi buzele peștilor,

ultimii care ne-or vedea vor fi ochii peștilor.

Inimile în care batem

cu pumnul lui Dumnezeu moale și costeliv

batem să intrăm, nu să ieșim.

Lumea aceasta, dintre toate lumile, în care nu noi am ales să fim

s-a rostogolit într-un ochi de pește.

De ce vom fi venit aici?

---

Departe, privește, departe!

Foarfeca tocită ce taie părul tău rar

acel „Ia-mă mai scurt, cât de scurt poți, taie-l pe tot”

mâinile tremură

foarfeca lunecă pe podea

scaunul de plastic trosnește

tu cazi printre smocuri de păr

eu curg lângă tine pe teracota rece

am ajuns aici

am ajuns împreună aici

tu crezi că nu e nicio mâna de care să te ții

eu văd doar mâini ciuntite de la coate

toate sunt ciuntite

dați-mi o mână cu degete

un deget, cine a mai cerut un deget?

măcar treziți-mă!

sau mai bine lăsați-mă să dorm cât mai mult să nu mai văd aceste dimineți nesfârșite

în care păsările s-au înmulțit necontrolat

trilul lor mi-i lătrat

porumbei albi și grași îmi ciupesc ba o celulă ba alta

au invadat orașul și străzile și librăriile și farmaciile

și casele și dulapurile noastre

să fugim să fugim de ei

câmpiile noastre sunt acum munți de piatră

vom trece acești munți de piatră!

„brazii ne zgârie răi și uscați”

și eu îți picur în urechi:

„Depărtările nu pot fi întotdeauna prea departe”

departe, privește, departe

e mâna, e mâna cu degete

acum

nicio pereche de foarfece nu va putea să le mai ciuntească

---

Poem virgin

Fetele virgine își țin poșetele strâns la subsuoară,

Așa cum le-au învățat mamele lor.

Prin tren umblă hoții!

Ce poți face cu o bursă de 150 de cupoane?

Poți să cumperi un sutien negru.

Sutien negru poartă doar curvele!

Prin tren umblă hoții!

Cearșaful de bumbac rărit trosnește

Roțile trenului în ritmul vostru

Ritmul vostru frenetic sub cearșaful rupt.

Cât face trenul Călărași–Chișinău?

Aruncă fusta pătată de cafea peste pulpele reci

Numai de nu s-ar uita în ochii tăi

Să-ți spună că te iubește.

Ia poșeta ieftină la subsuoară.

Hoții flămânzi umblă prin trenuri!

Aproape nimic nu s-a întâmplat…

---