[Luni], [Declarație], [Experința după ora 16] și [O frântură de suprarealism]
Luni
Mâine e luni sau cum ar spune unii:
„Începutul iadului”.
Dimineaţa se scurge ceasul topit de pe noptieră,
Patul este o cămaşă imensă ce complotează împotriva ta
Motanul îţi face programare pentru terapia cu ace pentru scalp.
Jaluzelele ochilor refuză categoric să primească lumina de afară.
Creierul este bombardat de gânduri contradictorii
Ziua se desfăşoară ca nisipul din clepsidră.
Declarație
Totul plânge în mine
Organele plutesc în colaci de salvare.
Trec strada şi vreau să mă lovească maşina din nou şi din nou
Să simt impactul în slow motion.
Mâinile le întind spre tine,
Roşul de pe unghii îţi pătează faţa.
Experința după ora 16
Eram deasupra norilor
Desenam figurine cu degetele arătătoare.
În picioare s-a instalat treptat
O senzaţie de plumb topit.
M-am uitat la ceas și timpul a trecut precum un melc strada,
De sus oamenii par nişte furnici cu serviete.
O frântură de suprarealism
Furnicile mușcă din mărul lui Adam
Au fost dresate de Salvador Dalí.
Trupurile lor sunt construite din vitralii pisate
Lipite asimetric de maestru. Privite de sus par broșe scumpe prinse la paltonul unei aristocrate.
Leave a comment