[Luni], [Declarație], [Experința după ora 16] și [O frântură de suprarealism]

Luni

Mâine e luni sau cum ar spune unii:

„Începutul iadului”.

Dimineaţa se scurge ceasul topit de pe noptieră,

Patul este o cămaşă imensă ce complotează împotriva ta

Motanul îţi face programare pentru terapia cu ace pentru scalp.

Jaluzelele ochilor refuză categoric să primească lumina de afară.

Creierul este bombardat de gânduri contradictorii

Ziua se desfăşoară ca nisipul din clepsidră.


Declarație

Totul plânge în mine

Organele plutesc în colaci de salvare.

Trec strada şi vreau să mă lovească maşina din nou şi din nou

Să simt impactul în slow motion.

Mâinile le întind spre tine,

Roşul de pe unghii îţi pătează faţa.


Experința după ora 16

Eram deasupra norilor

Desenam figurine cu degetele arătătoare.

În picioare s-a instalat treptat

O senzaţie de plumb topit.

M-am uitat la ceas și timpul a trecut precum un melc strada,

De sus oamenii par nişte furnici cu serviete.


O frântură de suprarealism

Furnicile mușcă din mărul lui Adam

Au fost dresate de Salvador Dalí.

Trupurile lor sunt construite din vitralii pisate

Lipite asimetric de maestru. Privite de sus par broșe scumpe prinse la paltonul unei aristocrate.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *