[Mă joc cu un fir de păr], [Toamna se inserează încet], [Și ce străvezie dorință] și [Bricheta cu înger]

Mă joc cu un fir de păr

Mă joc cu un fir de păr de parcă aș lua lecții de minimalism ratat
Altundeva singurătatea asta ar fi un vitraliu pe cinste
Aici însă e doar o oglindă tulbure
Un drum spre orașul care îmi spune – trăiește momentul
Eu însă am obiceiul de a transforma totul în spirală
De a mă stinge încet
Mâinile tale s-au transformat în dâre de pământ
Spre care vreau să ajung.

---

Toamna se inserează încet

Toamna se inserează încet în mine
Marmura gingașă străbătută de vinișoare aurii
Tapițerii ingenue și uși negândite
Cu migală aleg să mă împotrivesc răului
Dar oare e rău
Sau doar un sentiment necunoscut
Pe filiera atât de anacronică a nuanțelor de negru
Puși în fața faptului împlinit, suntem împinși să mergem
Să alegem
Melodii întâmplătoare drept fundal

pentru micile drame și trame.

---

Și ce străvezie dorință

Și ce străvezie dorință stă în atingerea nisipului
Îmi calculez șansele de a ajunge la înțelegerea
lucrurilor mărunte
în lumea mea totul pare să fie fără întoarcere
doar nisipul nu zice nimic, el doar mângâie Marea. 

---

Bricheta cu înger

Astăzi am primit o brichetă cu un înger
Într-o parcare
A fost cel mai mare dezastru
Și cea mai mare realizare.  

---