[Mă urc], [De câte ori], [***], [Ceremonii de celebrare], [***], [***] și [***]

Mă urc

Ca să ajung să te sărut,

mă urc pe același scaun

de 30 de ani.

Urmele tălpilor

au sculptat lemnul,

dar tot mă urc pe el.

Pentru fiecare sărut.

---

De câte ori…

Tigaia asta

am trântit-o de atâtea ori

de câte ori ai trântit și tu

cu sufletul meu

Dar tot mai prăjesc

câte ceva în ea

---

***

Am vrut să arunc mărul putrezit din sufletul meu,

Să merg mai departe.

Semințele lui au rămas intacte

Acum privesc pomul roditor care mă hrănește.

---

Ceremonii de celebrare

Iubirile dispar,

Rămâne frustrarea adunată grămadă

Și gurile slobode

Menite să distrugă frumosul.

Promisiuni deșarte,

Încălcate de pofte însetate,

Trupuri necunoscute se ating.

Dărâmă ziduri, ridicând speranțe

Alte celebrări, alte promisiuni

Nesemnificative

---

***

Mă opresc.

Îmi ridic privirea.

Nu ești tu aici,

E liniștea.

---

***

Norii ridică cu ei

toate sentimentele grele

spălate de furtună.

Le ia,

le purifică,

apoi le lasă să curgă,

să răcorească vieți.

---

***

Privesc un perete alb.

Văd lumini și umbre

care-mi zgârie retina.

Dar nu închid ochii,

ele vor rămâne în suflet.

Stau și le privesc.

Dispar.

---