[Magdalenă LXXIII], [Magdalenă LXXVII], [Magdalenă LXXXIV] și [Magdalenă XCVI]
Magdalenă LXXIII
Ca un vis ireal şi incandescent
îmi tulburi resemnarea,
prezența ta ca o ambuscadă
mă sperie și te vreau –
prizonier voluntar dar și rege al meu.
Magdalenă LXXVII
În urma fiecărui te iubesc
îmi privești la microscopul atomic
fundul imperial și numeri amuzat
urmărind cu degetul tranșeele lăsate.
Scuturaţi de frigul pasiunii,
ne mângâiem lacomi sufletele pârguite
sculptăm patul morții cu dorințe-mplinite
după chipul și asemănarea noastră.
Magdalenă LXXXIV
Zilnic mă uit la femeia frumoasă,
mă umbrește peste tot,
mușcă din mine –
Îmi întregeşte neființa,
până ce voi fi un nume
rostit de buze vii –
alături de Tine.
Magdalenă XCVI
Homunculuși rutinaţi,
supravieţuim depresiei
niște roboței.
Xanaxul roz –
vocile tac,
Viagra albastră –
gem toate
înecate-n mult
alcool.
Leave a comment