[Magdalenă LXXIII], [Magdalenă LXXVII], [Magdalenă LXXXIV] și [Magdalenă XCVI]

Magdalenă LXXIII

Ca un vis ireal şi incandescent

îmi tulburi resemnarea,

prezența ta ca o ambuscadă

mă sperie și te vreau –

prizonier voluntar dar și rege al meu.


Magdalenă LXXVII

În urma fiecărui te iubesc

îmi privești la microscopul atomic

fundul imperial și numeri amuzat

urmărind cu degetul tranșeele lăsate.

Scuturaţi de frigul pasiunii,

ne mângâiem lacomi sufletele pârguite

sculptăm patul morții cu dorințe-mplinite

după chipul și asemănarea noastră.


Magdalenă LXXXIV

Zilnic mă uit la femeia frumoasă,

mă umbrește peste tot,

mușcă din mine –

Îmi întregeşte neființa,

până ce voi fi un nume

rostit de buze vii –

alături de Tine.


Magdalenă XCVI

Homunculuși rutinaţi,

supravieţuim depresiei

niște roboței.

Xanaxul roz –

vocile tac,

Viagra albastră –

gem toate

înecate-n mult

alcool.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *