[Magdalenă VIII], [Magdalenă XXX], [Magdalenă XLII] și [Magdalenă L]

Magdalenă VIII

Mai ia, Tu, Doamne-un pumn de țărână

Și aruncă-l spre mine,

dezleagă nodurile sau leagă-le pe veci.

Nu-Ți sfâșia, Doamne, hainele

și nu striga blasfemie.

Amână pieptarul judecății.

Arunc perdeaua din fața chivotului

și doar o piatră mai am

să pun ca legământ.

Nu Te lepăda de mine, Doamne.

Sunt nimicul Tău cel prețios

iar Tu-mi ești totul din cer și de pe pământ.

Mai aruncă, Doamne,

un pumn de țărână!

---

Magdalenă XXX

Din pagină în pagină

şarpe-n sus la Tine,

nu mă târâi,

nu mă rog,

zbor.

Când Tu plângi pământul –

universul se cutremură,

ia naștere un vid în doi

şi-un arbore numai al lor:

Ehecatl și Mayáhuel.

---

Magdalenă XLII

Pasul ștrengarului a îmbătrânit.

Inima saltă la fel,

dacă nu chiar mai tânără ca oricând.

Trecutul mă atrage doar prin fereastra copilăriei.

Trag cu ochiul și mă furișez mereu

poate în poala mamei

în sania cu tălpi de metal

sau în bucătăria bunicii,

fără regrete,

fără frig,

doar bucurie.

---

Magdalenă L

Uite, mamă, aici doare tăcerea,

dincolo tăișul vorbei.

Uite, mamă, am zis să nu mai plâng.

Sunt mare

așa cât golul din mine.

Uite, mamă, am zis să nu răspund urât,

dar de atâta frumos

rod câinii din mine, ca din os.

---