MAGDALENE
Magdalenă
Nu aș putea să număr nodurile vânturilor trecute prin sita sufletului
Anemometrul s-ar spulbera de la primul contact,
Au rămas doar amintirile cupelor în adierea suhoveiului
Pe când dinții tinereții aveau rădăcini puternice în orice tempestă.
Magdalenă
Pe pielea aspră a scalpului
Mi-am plantat semințe de păr
Lung, mătăsos și bogat
Bun de îmbibat în uleiuri parfumate
Pentru a-Ți clăti picioarele
De sarea ochilor căprui.
Magdalenă
Uit că sunt doar un om și-mi vine să strig în limbi cerești și îngerești.
În dialect albastru și pe notele cele mai bune.
Magdalenă
Doar tu poți îmblânzi haosul din mintea mea
La intersecția privirilor
Sufletul meu este într-o căutare eternă,
Ca un copil lipsit dar fericit
Vreau să știu, să simt
Șoapta vocii tale
Pe pielea mea tremurândă,
Ce sunt acele șuierături portocalii
Și să ating cu mâna
Sferele invizibile,
Asta mă așteaptă dincolo de moarte
Pentru că în moarte voi fi viu cu tine
De o mie de ori mai mult
Decât înconjurat de vin,
Circari și pâine.
Leave a comment