[mai bine decât acasă], [zi de neprimit flori] și [mărturii de seară]

mai bine decât acasă

poezia e un loc de joacă

da, locul ăla cu tobogan din tablă

pe care nu prea aluneci și totuși

e mai bine decât acasă

mult mai bine

un scrânciob aproape rupt

de faci cruce înainte să te pui pe el

oricum, dacă e să cazi, asta e

e mai bine decât acasă

mult mai bine

și pe balansoar e cam ciudat

râde cineva de tine și te propulsează nemilos

dar tu te ții de scânduri ca de ultima salvare

ca în filmul ăla de acțiune

pe care l-ai văzut duminică, după prânz

și dacă ți s-ar rupe o mână

e mai bine decât acasă

mult mai bine

---

zi de neprimit flori

mi se spunea că florile și bomboanele

conțin serotonină încapsulată

ca într-o pastilă pentru colesterol,

în ele s-a îndesat toată pasiunea lumii,

dar și banii de la fundul buzunarului.

vreau flori și

vreau bomboane dulci

așa de dulci, să mă doară dinții

să-i spun dentistului că am carii

pentru că sunt prea iubită.

au uitat să-mi dea

sigur voiau, dar au uitat

nu?

că iubirea e o boală contagioasă,

o răceală de vară care

te enervează de mori

---

mărturii de seară

un sistem solar împodobit cu stele, cireşe şi dor
doar noi ştim de el, nu spune nimănui secretul nostru
noi, două frânturi de rază spartă
călatoare-n locul ăsta ce umbră de soare n-a simțit
sau miros de margarete culese prea târziu
sau chiar simplă atingere umană,
pare un abis pierdut pentru-o pereche de ochi
alta decât a noastră
căci ei nu ştiu, nici stele şi nici aştrii nu trebuie să afle
că tot ce e frumos în lumea asta
am ascuns la noi în priviri, în ochi ce doar noi ştim
ca pe-o ploaie de meteoriți în plină zi
sau ca pe asfințit de soare pe planetă roşie

când ce numim noi soare va apune permanent
şi când cireşul, moale se va ofili, sub ochii mei
voi răspunde la-ntrebarea ta: „Cum arată o stea moartă?”
şi-ți voi pune mâna pe ochii mei ce bine-i ştii
ca să găseşti fitil de lampă arsă.

---