Maria Orban în dialog cu Romeo Aurelian Ilie

Stimată doamnă Maria Orban, după debutul fulminant cu romanul Oameni mari (Nemira, 2020), atât de bine primit de public și de critică, ați revenit în 2023 cu un nou roman surprinzător, Toată dragostea dintr-o fotografie arsă, apărut tot la editura Nemira, primit la fel de bine, în care abordați o temă pe cât de familiară, pe atât de incomodă, și anume tensiunile ce pot exista în relația mamă–fiică, temă dublată de altfel și de cea a traumei transgeneraționale. Vorbiți-mi puțin, vă rog, despre geneza acestui roman: care a fost punctul de plecare, inspirația inițială?

Au fost mai multe momente care m-au determinat să reevaluez relația pe care o aveam sau am avut-o cu părinții mei, apoi moartea bruscă a mamei, procesul de doliu. Cumva, din toate senzațiile pe care le-am trăit de-a lungul mai multor ani, am vrut să spun o poveste despre degradare, despre cât de puțin ne cunoaștem pe noi și pe cei apropiați nouă, o poveste despre frică și despre apropierea morții, pentru care nu suntem niciodată pregătiți, deși credem că da.

Uitându-mă peste biografia dumneavoastră, am observat că prima apariție a fost într-un volum colectiv de proză, Junii 03. Publicarea antologiei tinerilor prozatori brașoveni a avut loc în anul 2003. Cum se face că între acest moment și cel al debutului propriu-zis, cu romanul Oameni mari, au trecut 17 ani? Ce a lipsit pentru un volum de autor care să fi apărut mai devreme?

Sunt mai multe motive, dar poate cel mai important este acela că am considerat că nu sunt pregătită, că nu pot să spun o poveste în felul în care aș fi vrut.

Ați absolvit Facultatea de Litere a Universității Transilvania din Brașov, una dintre cele mai bune facultăți de litere și, dacă nu mă înșel, cea care a dat cei mai mulți scriitori contemporani, cel puțin în ultimii 10-15 ani. Care este sau a fost secretul acestei facultăți, prin care s-a impus ca „pepinieră de scriitori”?

Am absolvit în 2000, un an în care mai trăiau Alexandru Mușina, Gheorghe Crăciun, Andrei Bodiu, cei pe care îi consider piloni ai Facultății de Litere din Brașov. Felul în care ei se raportau la literatură, la scris/procesul de a scrie m-a marcat, într-adevăr. Cred că de la fiecare am învățat ceva, dar, mai ales, am înțeles că nimic nu funcționează cu jumătăți de măsură. Și tot de la ei am preluat o anumită disciplină și mai ales o voce (auto)critică, de care nu m-am desprins niciodată până acum.

Tot din biografie am aflat și despre faptul că între cele două romane ați câștigat un concurs de scenarii de film, organizat de Asociația Cinemascop și HBO Europa, cu scenariul Timp de expunere limitat, pentru care vă felicit. Care este povestea din spatele acestui scenariu și care este starea filmului în momentul de față? Este în producție?

Povestea din spatele scenariului este una foarte simplă, dar care mă preocupă de multă vreme: modul în care cineva, care a fost plecat multă vreme să lucreze în afara țării, își mai poate găsi locul în familie atunci când se întoarce. Relațiile subtile pe care le refaci sau nu cu spațiul în care te-ai întors, cu oamenii la care te-ai întors. În prezent, drepturile pentru scenariu sunt la Asociația Cinemascop, e nevoie de timp și mai ales de bani pentru a merge mai departe. A fost foarte important ca experiență, m-a ajutat să scriu altfel decât o fac de obicei și am cunoscut niște oameni interesanți. 

Ce se mai pregătește în laboratorul de creație al scriitoarei Maria Orban? Pe când să ne așteptăm la o nouă apariție editorială?

Deocamdată încerc să scriu un text pentru o antologie. Nu mă simt încă în stare să mă gândesc la nimic care să necesite o muncă pe termen lung, aș vrea să privesc mai bine la ce e în jur, înainte de a mă apuca de ceva nou.

În încheiere aș propune să ieșim puțin de sub imperiul literaturii și să vorbim despre metaliteratură, altfel spus, despre viață. Așadar, cine este sau cum este femeia Maria Orban, cea din spatele scriitoarei Maria Orban?

Îmi place să cred că principala mea calitate este legată de uimirea cu care descopăr lucruri, fie despre mine, fie despe ce/cine este în apropierea mea. În rest, tot felul de roluri, tot felul de așteptări și multă presiune, din afară sau (cel mai des) dinăuntru.

---