Mărul nostru bătrân

(Monica Tonea)

Mărul nostru bătrân a explodat astăzi într-o nebunie de culori, deși se află în suferință. În fiecare an spun că-l tai și plantez alți doi puieți în loc, dar nu mă lasă inima. Cred că a fost martor multor evenimente: nașteri, veniri, plecări, despărțiri, regăsiri. Nu știu dacă moartea l-a ocolit, e vârstic și tot aspectul lui denotă o experiență vastă, adunată în scoarța pe alocuri decrepită, în ramurile pline de noduri, scorojite și roase de boală. Cu toate
astea, dă rod bogat și bun. Mărul nostru bătrân a fost îngrijit vreme de 40 de ani de o femeie extraordinară. Femeia l-a uitat între timp, așa se întâmplă când mintea se deterioreză din cauza unei boli progresive, care distruge puțin câte puțin memoria. Mika a uitat mărul îndrăgit, doamna fragilă și frumoasă, cu alură aristocratică. Mika iubea grădina asta. Iubea tot ce exista dinaintea ei și tot ce se dezvoltase în urma grădinăritului ei abil. Și-i sunt recunoscătoare. Pentru că ea și Paul au fost ultimii paznici ai mărului, înainte de a-l prelua noi în 2015. Un cuplul de medici uimitori, care i-au dat o aură lirică trunchiului lui înclinat și coroanei ce-a împrumutat, cu trecerea vremii, forma unei pălării de ciupercă. (…)

Pentru a citi tot articolul dă click aici.