Mbappé

(Irina Balcu)

Monica se trezea la 06:00. Monica se așeza la birou şi începea să lucreze. Monica ştia că are 8 ore obligatorii. Şi maximum 8 ore de overtime, pentru că altfel ea şi firma ar fi încărcat legea. Monica ura legea. Dacă şi-ar fi putut suna cea mai bună prietenă din liceu, hotărâtă să dea la Drept, i-ar fi zis: „Fă cumva să putem lucra ore suplimentare infinite.” Şi-ar fi sunat altă prietenă din liceu, viitoare farmacistă. Ei i-ar fi spus: „Ridică-te la nivelul geniului tău – inventează un medicament care îţi taie nevoia de somn.”

Iubitul ei drogălău din liceu ar fi zis că medicamentul ăla deja s-a inventat, se numeşte cox.

Dar niciunul dintre ei nu mai era – Monica ştia asta. Erau doar ea, fotoliul, PC-ul şi căştile. Doar vocile francezilor care întrebau încontinuu: „Qui est le meilleur joueur de la coupe du monde?”

Nu trebuia să le răspundă, doar să le transcrie mesajele. Dar ea tot le răspundea în gând. Apoi le răspundea în şoaptă. Până la finalul celor 8 ore obligatorii şi 8 ore de overtime legal, Monica ajungea să strige:

–Kylian Mbappé! Kylian Mbappé!

Vecinii de sus loveau cu mătura în podea. Dar Monica avea căştile la urechi şi îi auzea doar pe francezi, întrebând iar şi iar acelaşi lucru.

---