[mi-am trăit viața așteptând], [prea multe examene / nu-mi mai rămâne timp să profesez], [9 ani], [am iertat] și [nu mai dramatizăm]

mi-am trăit viața așteptând

trenuri care n-au venit niciodată

au venit doar vești de la unii călători

despre alți călători

cum că cutare e bine și n-are trebuință de mine

e bine.

mi-am zis și am plecat să-mi iau

un Pepsi.

viața e scurtă

nu mai sunt chiar atât de profundă

cine după cine stă să plângă

eu nu.

---

prea multe examene

nu-mi mai rămâne timp să profesez

să-mi conturez Cariera

nu-mi rămâne timp să mă șlefuiesc în meseria mea

dau examen după examen

nici nu știu în ce oraș sunt azi

ce oră e sau ce zi

eu sunt preocupată să ajung la Instituția

unde dau Examenul

dacă nu știu ce să scriu 4 ore?

dacă nu am o dispoziție bună?

dacă mi se face rău?

În timp ce dau examenul mă gândesc la

Sunt aici cartea Rozanei Mihalache și-mi vine să scriu

Iar, dar altfel despre cartea lui Marcel Vișa, Selfie,

mi-au plăcut poemele, cu asta mi-am ocupat viața

mi-a plăcut și proza, am stat tolănită și am citit

asta am făcut toată viața, am fentat sistemul și am

trăit cu versurile mele preferate, cu personaje eroi și eroine

cei ce m-au salvat mereu de la ceva

versuri care m-au ridicat ca pe Nicolae Steinhardt

în cușca unde m-au vârât.

---

9 ani

ca în filmul 7 ani în Tibet

eu am fost dată în mai multe colțuri ale țării

exilul meu s-a petrecut naiv și mocirlos

mă mai vizitau cunoscuți să-mi spună că totul va fi bine

panic not, mi-am zis,

biletul de vizită nu mai e necesar azi

am ieșit cu niște skilluri de supraviețuire,

cu ororile văzute și care azi nu mă mai uluiesc

nu mai sunt capsată în cub

aș putea dansa pe garajul din fața geamului meu

un refren pentru prietenii mei

să toastăm pentru revenire

mai bine ca niciodată.

---

am iertat

tot ce n-am reușit

m-am împăcat cu zgomotul din mine

nu folosiți cuvintele ca pe arme

ele vor avea ecou în destinul cuiva

m-am împăcat cu mine

a doua cădere nu va exista

mi-am promis că orice ar fi rămân

mână în mână cu destinul meu

și destinul meu e să scriu

chiar și cele mai incomode adevăruri

dacă mă vei urî pentru asta

ești liber să o faci.

---

nu mai dramatizăm

ne luăm valiza și plecăm

să construim cu mâinile astea două

ne întâlnim uneori între orașe

asta ar trebui să ne ajungă un timp

timpul e perfid anotimpurile curg

mie-mi place iarna unui interior alb

sloi. lipsa de dramă.

îmbrățișarea sloi. o inimă complet sterilizată

un sărut cu gust de magneziu

îmi place gustul tău, gustul fulgilor de zăpadă

vara asta.

---