*mi-aș dori să știu
mi-aș dori să știu
cum să-ți spun?
uite, cum joacă frunzele
lumină și umbră pe capotă
și închiderile noastre
sunt de fapt
ferestre și etaje deschise
pe o scoică arcuită în numărul de Aur
chiar dacă uneori liniștea
o lași ca un pustiu
m-ai învățat să accept să înțeleg
într-o zi de toamnă târzie
filtrată de perdele de vânt
și zbor de păsări de lumină
iar marea ni se oprește la etaj și așa
un susur îl repari și construiești
printre zei planete asortate și culori.
ce Ană îți sunt când
dalta lovește cerul și-l preschimbă
în visele care se sparg
în spuma de la mal
și-n mici fragmente de infinit
pe nisip?


Leave a comment