Mini-cronică
(Constantin Buduleci)
Florin Spătaru, Greier de topaz, editura Litera, 2022
Când eram mic adunam greieri în borcane de 800 ml pentru că asta făceau și ceilalți băieți din bloc. Insectele mele niciodată nu cântau în borcan, deși toți băieții se lăudau cu asta. Greierii pe care îi aveam priveau prin sticla borcanului camera mea, mă priveau. Vorbeam cu ei din când în când, mă ascultau liniștiți fără să îmi tulbure gândurile sau să mă contrazică. Deveneau la un moment dat prietenul perfect, cel care nu te dezamăgește decât o singură dată în viață.
Un astfel de personaj este Artur din romanul Greier de topaz, intră prin casele oamenilor, „cântă” așa cum vor proprietarii/prietenii, câteodată nici nu este observat. Pentru fiecare din ei, Artur are o intensitate diferită a culorii, ca un topaz, și fiecare prieten al lui îl vede așa cum vrea, fără ca Artur să fie deranjat de asta. (…)
Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Leave a comment