Moara cu noroc – Teatrul Nottara (regia Alina Hiristea)
(Emilia Toma)
Nu despre nuvelă am să scriu azi, ci despre spectacol, unul care mi-a amintit cât de mult m-am bucurat de ”lecturile obligatorii” la timpul lor, dar care mi-a făcut poftă să revin la multe dintre ele. Printre acestea se numără și Moara cu noroc, o poveste dramatică (cum îmi place – și, se pare, îmi plăcea și în urmă cu 20 de ani, deși nu știu de ce aveam impresia că am început să mă hrănesc cu întunericul din cărți mai târziu, dar văd bine că nu).
Am avut plăcerea să o văd la Teatrul Nottara, unde nu mai fusesem de ani buni, deși era unul dintre teatrele mele favorite cândva, dar mai puțin contează locul, cât… oamenii, ca în orice alt aspect al vieții. În regia Alinei Hiristea, regizoarea care doar în ultimul an a (re)adus în atenția publicului, pe lângă Moara cu noroc, câteva alte montări cu greutate (cum ar fi recitalul Călătoria lui Dante al actorului Emil Boroghină, monologul lui Molly Bloom după James Joyce, cu Raluca Gheorghiu Culda, sau spectacolul Nunzio de Spiro Scimpone, cu Mircea Andreescu și Ion Grosu) și scenariul/adaptarea lui Radu Aldulescu, întâmplător unul dintre scriitorii mei favoriți de când l-am descoperit anul trecut și de la care am citit deja patru romane, piesa Moara cu noroc mi-a reamintit că, indiferent de timpuri sau locuri, evantaiul de drame posibile este unul totuși limitat, ele purtând o universalitate generală spațiu–timp, deci având nevoie de altceva, de ceva în plus, atunci când vine vorba să le transformăm în artă. Aici am găsit din plin acea suflare, nu spun rară, dar greu de livrat, și deja cred că e un motiv suficient pentru care recomand spectacolul. Spun mi-a reamintit pentru că e un gând recurent ce îmi apare de fiecare dată când citesc ceva bun, când văd un film excelent sau o piesă de teatru care îmi face pielea de găină din primele secunde, cum a fost și în cazul de față.
Revenind la oameni, selecția actorilor a fost iarăși un pas pe care publicul nu îl vede, dar mai mult decât important pentru reușita spectacolului. Am aflat că distribuția a fost selectată dintr-un număr de aproximativ 300 de actori, iar cei 11 actori, atât ai Teatrului Nottara, cât și independenți, au demonstrat din plin succesul castingului minuțios. Castingul a avut loc în cadrul proiectului ReInvent, din fonduri norvegiene, prin program RO-CULTURA. Proiectul ReInvent s-a încheiat cu spectacolele jucate în Norvegia, care acum au intrat în repertoriul Teatrului Nottara.
Nu voi scrie o cronică – nici nu mă pricep și sunt oameni care fac lucrul acesta cu adevărat bine, dar merită să mai menționez atât: spectacolul a fost fidel nuvelei, iar jocul actoricesc și elementele de regie mai mult decât inspirate au reușit să însuflețească povestea de la moară, dându-i zvâc, viață și culoare, cu toată nenorocirea pe care o aduce, atât de bine pusă-n scenă de altfel, impecabil chiar.
În loc de încheiere o să vă îndemn să mergeți la teatru, doar așa ați putea vedea ce am vrut să spun legat de acel ceva peste dramele evidente în mijlocul cărora se învârt indivizi (săraci sau bogați, intelectuali sau nu, români sau străini), familii, state și lumea întreagă – acel ceva fără de care a spune o poveste nu ar însemna nimic sau, în orice caz, nu ar reuși să se ridice la rang de artă.
Următoarele reprezentații Moara cu noroc vor avea loc tot la teatrul Nottara și sunt programate pe:
26 aprilie
20 mai
1 iunie
Spectacol Moara cu noroc după Ioan Slavici este realizat în cadrul proiectului „Teatrul, o nouă normalitate” ReInvent.
Leave a comment