[***Moleculele de C2H5OH], [***Vreau să fumez] și [***Toată teracota garsonierei mele]

***

Moleculele de C2H5OH se plimbă prin venele tale și îți întortochează cuvintele.
Îmi vorbești despre toate păcatele pe care le-ai fi comis dacă n-ar fi fost ceilalți.
Cu fiecare secundă ce trece vreau tot mai mult să vomit ca răspuns prezenței tale.
Îmi e greu să-ți împing mâinile de pe talia mea,
Mi-e greu chiar să le ridic pe ale mele.
Ești o mitocondrie defectă care nu poate metaboliza energia unei celule.
„Prietenul tău nu-i aici, nu va ști niciodată.
Prietena mea nu-i aici, nu va ști niciodată.”
O podea lipicioasă din barul meu preferat.
Un bar pe a cărui podea tu nu ești invitat să calci.
O podea de care tălpile adidașilor tăi hidoși nu se lipesc,
Pentru că nimeni nu și-a dorit vreodată să te împiedice să pleci.
Nimeni din jur nu scoate niciun cuvânt.
Eu sunt doar un electron într-un experiment observat.
Îmi repeți cât de mult îți pasă de mine.
Un moralism compulsiv care nu ți-a refuzat scuzele niciodată.
Un alt secret pe care nimeni nu l-ar fi înțeles:
Mie nu mi-a păsat niciodată de tine.



***


Vreau să fumez și să-mi beau ceaiul și să stau întinsă
Pe spațiile înnegrite dintre plăcile de teracotă.
Moartea nu te ia singur niciodată
Câte 2 mor în fiecare secundă.
Până și sfârșitul îți oferă o pereche
Pe care viața e prea egoistă să ți-o dea.
Și eu sunt la fel de egoistă.
Adevărul nu ne va omorî.
Până și boala ta a fost o fugă de singurătate,
Purgatoriul unei vieți ce trebuia să fie.
Celule celule celule
Saci alveolari sufocați de termite albe
Și mugurul pulmonar care nu s-a mai separat în două.
Aerisesc dormitorul și îmi spăl mâinile cu săpun de câteva ori.



***
Toată teracota garsonierei mele e plină de fire de păr roșu
Pe care le culeg unul câte unul.
Altfel nu pot scăpa de ele.
Nu le pot mătura, nu le pot trage cu mopul.
Fire de păr roșu pe podea, pe masă, pe laptop, în chiuvetă,
Fire de păr în cărți și încâlcitele în saltea.
Fiecare ghem roșu pe care îl găsesc e un alt om care nu m-a iubit,
Un alt lucru pe care n-am reușit să-l fac azi.
M-am săturat de ele.
Peretele dușului meu a devenit un tufiș gros și roșu prin care nu pot trece.
În curând voi fi un mare ghem de păr roșu adunat sub canapea.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *