[mus], [sau nu] și [echad mi yodea]

mus

cerul agonizează între sânii tăi goi

degetele ți se crispează

pe mâna mea grea de semne trădată

prelinsă pe coastele diacritice

fragmentele tale de os fragilizate

pe care mi le desfaci carenă

abandonată să le mângâi și să le zdrobesc

să mă întorc la cel care nu

obișnuiam să fiu

nu vreau decât să rămân

ascuns în respirația tulbure

din care învăț supus grija

cuvintelor căzute prin palmele mele

mustind de uitare

timp putred

și nepăsare nimeni

altcineva nu ar putea cu atâta abnegație

să-ți moară disimulat în piele

lipsit de orice drept

până ce nu-mi voi ispăși aliterațiile

toate până la ultima

---

sau nu

astăzi trecut rece dinaintea nebănuitoare a firelor

albe ca lumina atârnătoare intens

la cataramele cizmelor tale îngreunate de noroi proaspăt

gunoi

trage tălpile pe lama ruginită a buzelor

îți încadrează teama vorbele mele cu gâturi lungite

violent lasă-ți venele de pământ să-mi adulmece

gura după astăzi absentiment

nedezmințit las din nou toate

rădăcinile să-mi sece astăzi

pe rând cum au venit

umbrit ultima dată mâlul tău

să mă disece rămâi astăzi eu

eremit așa cum o

---

echad mi yodea

scris fluturat de mână

în siajul tău ca în miezul unui roi de sori

anesteziat închid în urmă-mi

camerele întunecate să nu mă pot întoarce

deschide-mi lumina curbă

să alunec pe toboganul ei spiralat

sternul tău transpirat recompus

din fire de praf atâtea ocazii

din care să tragi concluzia că nu

ne mai aparținem

deși m-am privat de tine săptămâni

cine știe unul

timpul să-nvăț să-nveți să-nvăț să-nveți să-nvăț

---