[Nasturii luminii], [Poate ca șansă la viață] și [De aici]

Nasturii luminii

Ai uitat să închei nasturii

și ai râs

de s-au zguduit fantomele

și rugăciunile-șablon

arcuite deasupra capului

și deasupra măștii de fier

Țepele angoaselor n-au țintit

în cicatrice

și n-au găurit

pofta de viață

servită laolaltă cu cafeaua de dimineață

Pentru că ai râs zgomotos

n-ai auzit apelul

celuilalt

mult mai bun decât tine

și-ai ratat

doza

de umilință

De mai râzi așa

riști să nu fii luată în serios

Iubito

---

Poate ca șansă la viață

Poate astăzi nu vei călca pe mina

lăsată de invitația la ceai

Iertarea

te va înghiți

ca un șarpe

și te va întoarce în

Întunericul

ce ți-a împletit cozi

și te-a tăiat felii

să ornamenteze

casa de vis

viața de vis

eul de vis

visul în care ești eroul principal

---

De aici

Dacă n-ai fi tu

aș crede că

a fi

e o datorie

o întâmplare

o consecință

un cuțit de rezervă

un strigăt de panică

o stație de așteptare

O fiară de înghițit oameni

adormiți

îmbrățișați

și

încolțiți.

---