Nevoia unor distincţii sistematice

Pielea din buricele degetelor se face după baie stafidă. Ating fața. Cele 10 stafide gâdilă nervurile. Masaj antirid.

Sâmburii de struguri sunt benefici pentru ridurile din jurul ochilor. De fapt uleiul.

I-am dezvațat pe-ai mei de gătit în ulei de floarea soarelui.

Dacă ai trecut de 45 de ani și mergi la cumpărături, iei neapărat:

Ulei Unisol.

Zahăr Coronița.

Orez Riso Scotti.

Lămâi.

Făină.

Mălai grisat.

Și altele.

Și așa mai departe.

etc.

etc.

etc.

Și multe altele.

Credința oamenilor e la fel de fierbinte ca mămăliga tolănită pe un fund. De lemn.

Tata nu vrea să am alt tată dacă mă mărit. Zice să îmi iau băiat cuminte. Mai urât, dar cuminte. Și să mă iubească mai mult el.

Fiecare mămăligă făcută undeva înseamnă acasă. Cu brânză sărată. În mijloc.

Îi zicem urs.

Brânza sărată care scârțâie în gură e cea mai bună brânză din lume.

                                                            Cum miroase un urs dacă mănâncă mămăligă?

Ca tata.

Când îl îmbrățișez pe tata iau în brațe un urs mâncător sadea de mămăligi.

Mălmăliga mâncată departe e ca poza cu îmbrățișări. Mai țeapană.

Când Dana e plecată mama ei face mai des urși. Și plăcinte cu brânză sărată, stafide, mărar. Rumeneală lipicioasă. Miros cald de bine. Miros bine de cald. Urc în camera Danei și mă dau cu parfumul ei. Am eșarfă de la ea. Gesticulez ca ea. Respir ca ea. Mănânc ca ea. Mama ei mă ia în brațe ca și cum ar face asta cu ea. Și mănânc ce mănâncă ea.

Cu Dana mâncam covrigi străini, în scările străine de bloc, ca două străine.

Mama spune că Dana nu e o prietenă bună.

Dana spune că mama nu e o mamă bună.

Mama Danei spune că eu sunt o prietenă bună.

Mama spune că sunt bună de mai nimic.

Și vine masa de seară.

Griș cu lapte.

Și gem de gutuie.

Sap cu lingura caverne ciudate, ling întâi gemul, rumeg puțin la giș, solicit lapte. Sau ceai. Cu puțin lapte. Două linguri să fiu precisă. Cu puțină scorțișoară.

Și un măr molfăit bine-bine-bine înainte de spălat pe dinți pentru albul perfect lucrat al smalțului. An apple a day keeps the doctor away.

Tata spune mereu că trebuie să mâncăm un prânz cald.

Pentru că nu se știe când, o să fim mămici și o să naștem puii vii și o să-i hrănim cu lapte și nu trebuie să fim deloc anemice, pentru că de altfel riscăm să avem copii cu malformații și o să ne doară sufletul.

Cum doare un suflet? Simți cum se dilată la plâns și se strânge în chingi la icnet?

În loc de vorbe bune ar merge și betadină pe stomacul gol?

Oricum.

Nu mai contează.

Dacă ai putea să ți-l scoți cumva, sufletul merge păstrat într-o scoică și pus la gât cu șnur. Roșu.

De piele sau catifea.

Mai bine de piele.

---

Imaginea reprezentativă: Mostafa Meraji

---