Ngũgĩ wa Thiong’o, Râul care ne desparte
(traducere din engleză de Mihaela Negrilă, editura Polirom, 2014)
(Sorin Smărăndescu)
Mesia chip luminos
Ngũgĩ wa Thiong’o este un nume bine-cunoscut în lumea literară, fiind adesea considerat drept unul dintre cei mai de seamă romancieri ai Africii de Est (dacă nu chiar cel mai) și dat ca favorit la câștigarea Premiului Nobel. Trăindu-și prima parte a vieții în vremea epocii coloniale britanice și asistând la finalul acesteia, Thiong’o publică Râul care ne desparte în 1965, la scurt timp după declararea independenței Kenyei. În câțiva ani, renunță la numele de botez „colonial”, James, și începe să scrie în limba sa maternă, Gikuyu/Kikuyu.
Povestea este plasată în Muranga, leagănul poporului Gikuyu/țara leilor adormiți care urmează a fi treziți în lumina reînnoită a tradițiilor tribale ancestrale. Aici, în Valea Vieții, sub influența dezbinatoare a coloniștilor albi (pe de o parte civilizatori, pe de alta acaparatori ai pământurilor localnicilor), se consumă dezbaterile, divergențele și conflictele locuitorilor celor două culmi de pe malurile râului Honia-Kameno, fieful păstrătorilor tradițiilor, și Makuyu, unde se grupează noii botezați întru Hristos susținuți de misiunea creștină Siriana. În acest context personajul principal, tânărul Waiyaki din Kameno, urmează să-și împlinească destinul profețit de tatăl său, Chege. Acesta este încredințat că fiul său este
hărăzit să salveze tribul de coloniști. (…)
Pentru a citi tot articolul dă click aici.
Leave a comment