[nici o frază cumsecade]
(Gabriela Ilie)
[nici o frază cumsecade]
De unde naiba atâta zbatere. De ce scriu că am coșmaruri și apoi mâzgălesc propoziția. Beau ceai deși prefer cafeaua, e brusc frig de multe zile și mi-e dor de summertimesadness-ul nisipului pe care mi-l strănuta pe piele căluțul de mare de pe glezna frumoasei țigănci în trecere. Mi-e dor de vară pentru că în vară speram să te revăd. Acum am zile surori în care nu mă pot aduna nici în bucuria nutritivă din actul scrisului. Am zile interioare atât de la fel, încât uit dacă se întâmplă acum ori s-a întâmplat deja să cumpăr cașcaval și să îl abandonez în geantă lângă un volum de scrisori. Nu mai știu cine sunt în procesul ăsta de reîmproprietărire emoțională. Uite, acum plouă cu soare. Brusc năvălește o frunte de aer rece și lumina udă încordează pe cer două curcubeie pe care le văd doar pe jumătate în reflexia uriașilor de sticlă de peste drum. Fug la ușă, pe scări, în colanți de casă și tricou alb cu pete de ciocolată. Ies în ploaie, deja răcită, și alerg după curcubeu două străzi spre vest. Fac o poză și când mă întorc în curte te văd iar fumând cu mine la o cafea. Trec pe lângă masă și dau un bocanc în scaun. Ploaia s-a oprit. Tricoul rece îmi îmbrățișează sânii, tușesc scurt și tare. Aprind greu o țigară umedă ca mintea mea.
[septembrie]
Am părul ca o eșarfă necălcată. Și cearcăne care zâmbesc larg. Nu mai știu cu câte cafele am astupat azi gaura din piept. Nu mai suport cuvântul dor. Trei litere din care îmi cad roșiile pe lângă castron. Îmi alunecă cuțitul ce asortează câteva picături roșii pe gresie. Măsor cu lingura fiecare criză din mijlocul crizei. Cât de lung e drumul care străbate apropierea? Habar nu am. Îmi smulg timpul din cap ca pe firele din scalp ca să scurtez acest drum lung ce străbate apropierea. Nu merge nici asta. Mi se fărâmițează mâinile care au crescut doi copii și au îngrijit bătrâni. Mâinile mele puternice tremură din trei litere pe care nu le mai suport. Mi se sparg coastele cu zgomot ca farfuria pe care o scap. Cioburile eliberează tensiune în aerul înghesuit al bucătăriei. Rămâne nimic și nu pot face nimic altceva decât să baletez pe margini.
Leave a comment