nimic la superlativ

(Silviu Gongonea)

îmi vine adesea în minte
imaginea simonei
pe holurile teatrului grăbită
să nu piardă trenul de opt seara
spre bucurești
ne-a citit câteva poeme
mai mult am închis ochii
să pot asculta
să fiu acolo
nu în rotițele minții ei

Pentru a citi tot articolul dă click aici.