[noaptea trecută], [indice de siguranță], [să plouă] și [interogatoriu]

noaptea trecută

noaptea trecută am scris despre tine
fiind sigură că te pot smulge din gând
n-am reușit și am continuat cu un eseu despre delir
în care am adus zăpezi neumblate de oameni
și cuști pe care le-am golit de iepuri
ca să închid frica în ele
noaptea trecută am scris pe marginea focului
și am văzut cum întunericul se târăște spre mine
m-au invadat umbrele urletul un fior gri cenușa
mă chinui și acum să te scot
din măruntaiele acestui poem


indice de siguranță

în două sute de metri virează la dreapta
direcțiile nu au niciun sens uneori
chiar dacă sunt pline de indicatoare
spre locul unde aștept ca iarna să aducă
un somn lung un fior o respirație în plus
și pe tine să mi te aducă
ca atunci când viscolea deasupra
eram blocată la subsol ai spart zidul
și mi-ai încălzit picioarele obosite de dărâmături
în opt sute de metri virează la stânga altfel drumul se răstoarnă
și simt nevoia să-mi odihnesc tâmplele ca să pot înțelege rostul
pentru că toate au un rost
direcția greșită
peretele din față
chiar și iarna care nu mai vine
să nu pleci departe
pe marginea vestică sunt alunecări de teren
mai bine hai să bem ceva
să cântăm apoi să ne luăm rămas-bun ca și cum
există altcineva care nu poate trăi fără tine
sau hai să distrugem tot ce e înalt și rezistă
inclusiv perfuzia asta cu apă de ploaie
viața are prioritate oprește-te când ești obosit
toți lunetiștii își cunosc distanța


să plouă
nu ne pricepeam la nimic însă reușeam să aducem ploaia
ca să ne putem lipi cu lut unde eram incompleți
înțeleseserăm că dacă se ia ceva dintr-o parte
ce se pune la loc va fi la fel
nici acum nu deslușim prea multe
tu mergi pe vârfuri prin muzica lui django
eu te nasc altfel de câte ori am chef
dar când strigăm să plouă chiar plouă
și toată lumea se uită prin ferestrele noastre
de pământ


interogatoriu

va trebui să răspunzi la o serie de întrebări
nu există răspuns bun sau rău
nici răspunsuri intermediare
ești ceea ce ești și ai nevoie de un portret fidel chiar dacă
ai impresia că unele întrebări nu te privesc
ți se întâmplă să te frământe lucrurile mici
sau să eviți să strigi ce am pe suflet
la ce bun
câți ar înțelege liniștea zăpezii neatinse
sau tortura unei urme adânci
uneori te caut dimineața și forma absenței
de pe cearșaful meu este tot ce găsesc și mă scoate din minți
fiindcă nu există calmante pentru ceea ce te sfâșie și asta nu e durere
este mult mai mult
ești un om fericit
nu omite întrebarea răspunsul rămâne strict confidențial
nimeni nu este ceea ce pare așa cum nu e nimeni mai surd
decât cel care nu vrea să audă


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *