[*Nu am dorit-o], [*Cândva] și [*Femeile]

***

Nu am dorit-o carnal niciodată

Nătâng

i-am sfârtecat gâtul,

ca pe un nod marinăresc încâlcit de

dorințe reprimate.

La ușa apartamentului cu vedere spre munte

am plecat înainte să privesc rușinat

în ochii tatălui ei

cel care ar fi mustăcit complice

mirosul păcatului consumat,

nu mustrător ca pastorul pedofil

din casa cu funingine de huilă

devenită biserică.

I-am mușcat cu sete sfârcurile

i-am închis sânii atinși numai de dușul fierbinte

în palmele mele

ca pe o rană veche

apoi

tăcere și vinovăție.

Știam

că sângele și sexul orbesc.

Am rămas pe marginea patului

privindu-i corpul pe jumătate descoperit

ca în statuile ciobite ale panteonului

m-am simțit condamnat

de încălcarea interzicerilor lui YHVH.

Atunci mi-am acoperit ochii

și am înțeles

că nici ea

și nicio altă femeie

nu va deveni noi,

fie și pentru o noapte

dacă se va simți rușinea și vinovăția

încălcărilor.

În afara corpului ei

i-am simțit, în ani,

vanitatea respingerii.

O femeie

nu te iartă dacă nu vrei să faci sex cu ea

îi anulezi

cea mai puternică armă

învelită-n pântec

pe care crede

că o are împotriva ta.

Nu-mi amintesc cum am adormit

cu Biblia ascunsă sub pătură

ca

un chip cioplit

la care nu te închini.

---

***

Cândva, 

dracu՚ știe când

am făcut pact cu el

un contract scris

pe miocard 

cu sângele fiicei mele nenăscute

L-am hrănit 

ca pe un animal lipsit de putere

la marginea pădurii

unde blestemele se leagă

ca pietrele din zidurile templelor

cu carne procesată 

și 

pulpe dezosate de cocoș negru

cu creastă vineție și cioc tocit

cu pofte parafilice 

de care s-ar rușina

și un prădător de fecioare.

Nu cere nimic cu voce tare

nu se răstește amenințător

se răzbună de dezicerea mea 

prin dureri în piept,

apăsări, chinuri și îndoieli

stă

ca o umbră pe peretele 

camerei de terapie intensivă.

„Mai pot cere lui Dumnezeu îndurare?”

când

Bibliotecarul întunericului 

mi-a făcut lista de lecturi,

Sufleurul subconștientului

a dat drumul 

gândurilor de autodefăimare, neiertare

pe care anii de terapie 

nu le-au amuțit?

Prin șira spinării 

măduva vinovăției

mă țintuiește.

---

***

Femeile de care am fost obsedat

căci există femei pe care le-am iubit

și m-au iubit

femei de care am fost posedat

pe care le-am posedat

nu vor ști nimic de sănătatea mea

rămân străin 

ca o piesă de teatru care nu a fost jucată niciodată

căci

au fost obiectualizate în hedonism, 

în boala minții.

Nu-mi mai pot contamina trupul,

cel care nu le mai vrea

nici sânii,

nici coapsele zdrobite

nici nopțile de tânguire 

nici rănile lor de abandon, 

de insuficiență învelite-n 

coaja de rodie

a rănilor de nedreptate

care le-au pătat viața.

Deschiderea sternului 

a dus la vindecare sufletului,

invers 

niciodată 

– trupul hedonic nu are măsură –

---