[Nu mă întrerupe] de Raluca Tărtăreanu

NU MĂ ÎNTRERUPE AZI VORBESC PENTRU O NAȚIE ÎNTREAGĂ

pentru copilul din mine care își pregătește

un ou prăjit

în fiecare dimineață

pentru copilul din mine care așteaptă să i se despletească părul

PENTRU TOȚI COPIII CU DAUNĂ EMOȚIONALĂ

care se iau de mână și fac zidul chinezesc să pară mic

pentru mine cu suflet impas și goluri în stomac

dacă nu iubesc azi când

dacă nu iubesc azi nu am să iubesc nici mâine

dacă nu iubesc azi ce am să mă fac

am să fiu o tanti Crina cu pungi sub ochi

cu mâini obosite tremurânde cu sobă la cap

DACĂ NU IUBESC AZI NU AM SĂ IUBESC NICI MÂINE

și știu că ar putea fi o minciună

mâine îmi construiesc masă rotundă să nu aibă colțuri

să știu că voi avea cu cine mânca

să știu că cercul meu polar e vicios dar mă tolerează

trebuie să mă iubească de fapt

ca să pot iubi și eu mai departe

am să mă duc să-i spun cum ar trebui să arate viața în mâinile noastre

când eram mică voiam să fiu

chirurg

ar fi trebuit să rămân chirurg

să știu cum se așază o inimă în piept

micul erou de sub plapumă când lumea se stinge

și mă îmbrac

să simt pe piele orice altceva dar nu

singurătatea

care se lipește cu super glue

și niciun burete de sârmă

niciun pahar vărsat

nici măcar vara

nici măcar claviculele strivite de optimism

nu pot curăța

ce se lasă în urma singurătății

pe piele

unu doi trei sari

un vagon de marfă în mers care face înconjurul lumii

unu doi trei SARI

coarda asta ne ține pe toți

coarda asta care nu face zgomot doar ne ține pe marginea

compartimentului

aproape te face să verși

orice umbră încărcată dramaturgic

am desenat fiecare

umbră

când eram mică

și acum dansează vulnerabil pe sfori

ca niște contorsioniști pricepuți

ca niște acrobați fără familie

dedicați bătăilor din palme

dacă nu iubesc azi

trebuie să o fac mâine

doar că azi este atât de lung

că a dat peste cap orice cronotop

azi este atât de lung că nu se doarme

și se așteaptă mâine

aștept

mâine

---