[Nu mai pătez nimic], [Dorm] și [Nu ai mai venit ]
Nu mai pătez nimic
Am vărsat cafeaua în pat
și nu am schimbat
așternuturile
le-am lăsat să devină
maronii și scorțoase.
Am dat cerealele cu lapte pe jos
dar nu m-am repezit la mop
să curăț
ci le-am călcat în picioare.
Am lăsat televizorul pornit
deși nu urmăresc
niciodată nimic
am pornit și radioul
și cana electrică
să-mi fac altă cafea.
Între timp am mai lipit
o muscă de perete,
am mai strivit
o molie pe perdea
un gândac pe gresie.
Cafeaua e gata
o beau repede
mai fac una
o beau și pe aceea.
Nu mai pătez nimic.
Dorm
De ce mă încăpățânez
să dorm în fiecare
noapte
și uneori la prânz,
după masă,
când aș putea mai bine
sta treaz
să citesc
să scriu
să lucrez
să mă fac tuturora toate:
să dau celor flămânzi
de mâncare
și celor însetați să bea
și celor goi haine
și celor triști zâmbete?
Pentru că celor singuri
nu aș avea ce le da
pentru că o singurătate
nu se poate oferi alteia
mai înainte de a se
uita pe sine însăși.
Nu ai mai venit
și am plecat
și eu
înapoi spre
mine
unde e întuneric
și mult zgomot
și haos
și umed uneori
unde miroase
a carne
sfâșiată
a frică și
a copil smuls
de la țâța mamei.
și a singurătate.
Leave a comment