[Nu mai pătez nimic], [Dorm] și [Nu ai mai venit ]

Nu mai pătez nimic

Am vărsat cafeaua în pat

și nu am schimbat 

așternuturile

le-am lăsat să devină

maronii și scorțoase.

Am dat cerealele cu lapte pe jos

dar nu m-am repezit la mop

să curăț

ci le-am călcat în picioare.

Am lăsat televizorul pornit

deși nu urmăresc

niciodată nimic

am pornit și radioul

și cana electrică

să-mi fac altă cafea.

Între timp am mai lipit

o muscă de perete,

am mai strivit

o molie pe perdea

un gândac pe gresie.

Cafeaua e gata

o beau repede

mai fac una

o beau și pe aceea.

Nu mai pătez nimic.


Dorm

De ce mă încăpățânez
să dorm în fiecare
noapte
și uneori la prânz,
după masă,
când aș putea mai bine
sta treaz
să citesc
să scriu
să lucrez
să mă fac tuturora toate:
să dau celor flămânzi
de mâncare
și celor însetați să bea
și celor goi haine
și celor triști zâmbete?

Pentru că celor singuri
nu aș avea ce le da
pentru că o singurătate
nu se poate oferi alteia
mai înainte de a se
uita pe sine însăși.


Nu ai mai venit

și am plecat
și eu
înapoi spre
mine

unde e întuneric
și mult zgomot
și haos

și umed uneori

unde miroase
a carne
sfâșiată
a frică și
a copil smuls
de la țâța mamei.

și a singurătate.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *