[nu suntem noi de vină], [evadare] și [primește-o, doamne]

nu suntem noi de vină

am nimerit cu puțin noroc

în partea de sus a sinusoidei,

a unui montagne russe

și am crezut că acolo vom rămâne.

acum ne ținem cu îndoială

de convingerile care aveau sens în vârf,

acolo de unde hăul părea mult prea departe.

prindem viteză la vale și știm

că trebuie să ne desprindem.

nu am vrut să vedem semnele,

am apăsat ca nebunii pe accelerație.

la final, dacă mai scăpăm, vom putea

să spunem că cineva a sabotat

direcția, accelerația

sau frâna pe care

abia acum o descoperim.

---

evadare

sunt confratele care îți spune să nu riști

acolo unde nu ești penalizat în niciun fel.

sunt maimuța care își apucă

puiul de mână și îl trage în jos

să nu mănânce bananele,

mult timp după ce sarcina

a încremenit în firul electric.

sunt partenerul care ia calitățile de bune,

dar pe defecte pune lupa.

sunt naratorul care îți spune când se trezește

să nu te duci direct la drog,

la recompensa imediată,

chiar dacă totul e mai șters doar prin ochii tăi

decât prin ochelarii de realitate virtuală

de care nu știi cum să scapi.

---

primește-o, doamne

seara, groparii

scot rămășițele

într-un sac, fac loc

tinerei generații.

seara, groparii

se îmbată în cimitir,

se ceartă, aruncă

ocări și oase

unii în alții.

seara, groparii

nu își dau seama

că groapa

pentru țața niculina

e bună pe lățime,

dar pe lungime nu prea.

dimineața, groparii

se urcă pe coșciug și sar

până când pământul

mai lasă puțin de la el

și o primește.

---