[*numai un orb], [*orice dicționar] și [*despre memorie]

***

numai un orb
poate confunda o explozie cu răsăritul

ni s-a spus că istoria
e scrisă de învingători
dar nimeni nu zice ce se întâmplă
cu frazele uitate între tranșee

ceva din mine
nu mai înțelege diferența
între o arhivă și o mină antipersonal

ai grijă când atingi cuvintele –
unele încă țipă.


***

orice dicționar
are pagini pe care nu le deschide nimeni.
acolo trăiesc cuvintele rușinoase,
cele care n-au fost rostite niciodată
fără ca o femeie să roșească.

în spitale,
când un pacient moare,
medicii aruncă o privire scurtă în gol
și-și rearanjează gulerul cămășii.
nu din nepăsare.
pentru că nu există procedură
pentru ultimul sunet al vieții.

și totuși,
cea mai tristă cameră din lume
e aceea în care
un copil învață ce înseamnă
n-ai voie.


***

despre memorie se spune
că-i un animal domestic –
doar până când îți mușcă mâna.

uneori își face bârlog în cana de cafea,
alteori
te atacă în somn cu sunetul unui pantof ud.

n-are față, dar îți poartă chipul.
n-are gură, dar îți spune ce-ai uitat.

a trăi cu ea
e ca și cum ai locui într-un muzeu
fără vitrine.


Leave a comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *