[*numai un orb], [*orice dicționar] și [*despre memorie]
***
numai un orb
poate confunda o explozie cu răsăritul
ni s-a spus că istoria
e scrisă de învingători
dar nimeni nu zice ce se întâmplă
cu frazele uitate între tranșee
ceva din mine
nu mai înțelege diferența
între o arhivă și o mină antipersonal
ai grijă când atingi cuvintele –
unele încă țipă.
***
orice dicționar
are pagini pe care nu le deschide nimeni.
acolo trăiesc cuvintele rușinoase,
cele care n-au fost rostite niciodată
fără ca o femeie să roșească.
în spitale,
când un pacient moare,
medicii aruncă o privire scurtă în gol
și-și rearanjează gulerul cămășii.
nu din nepăsare.
pentru că nu există procedură
pentru ultimul sunet al vieții.
și totuși,
cea mai tristă cameră din lume
e aceea în care
un copil învață ce înseamnă
n-ai voie.
***
despre memorie se spune
că-i un animal domestic –
doar până când îți mușcă mâna.
uneori își face bârlog în cana de cafea,
alteori
te atacă în somn cu sunetul unui pantof ud.
n-are față, dar îți poartă chipul.
n-are gură, dar îți spune ce-ai uitat.
a trăi cu ea
e ca și cum ai locui într-un muzeu
fără vitrine.


Leave a comment